Tudor (1963) online hd – film romanesc vechi

Tudor din Vladimiri, nascut undeva in Țara Loviștei ( judetele Gorj-Valcea) intr-o familie de tarani liberi (mosneni), supranumit Vladmirescu, este un erou al romanilor fiind conducatorul revoltei din 1821 impotriva ocupatiei imperiului otoman.
Cum a ajuns el sa faca una ca asta e o poveste enigmatica ca povestea oricarui om, dar are legatura cu rusii, unde a servit in armata tarului, si cu ideile balcanice din acea vreme, in special grecesti, si alianta ortodoxa a grecilor cu rusii, ce le-au promis sprijin militar pentru a elibera Grecia

Asadar, domnul Tudor este o piesa intr-un joc european mai amplu dar una grea pentru noi romanii. Ca mai toate filmele istorice romanesti, si aceste este realizat de comunisti, dupa un scenariu exagerat romantat eroic, dar asa erau vremurile …iar comunistii nostri erau mai putin universalisti (asa cum prevede doctrina comunista, ca si cea crestina) si mai mult nationalisti, ori chiar ultranationalisti pana la prosteala penibila.

Oricum, filmul a beneficiat de resurse importante si a iesit ceva foarte bun …dar care trebuie inghitit cu masura, caci povestea cuprinde abateri de la istoria faptelor, omisiuni si numeroase exagerari

S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat ce avea doar 16 ani administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite.

În 1806 a fost numit de boieri, vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În perioada 14 iunie-26 decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță Glogoveanu), decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița. …se pare ca Tduor a avut o relatie ilicita cu Elena nevasta lui Nicolae Glogoveanu, si fata banului Ghica, si asta a contribuit la dusmania intre el si boier, pe langa altele mia marunte de natura baneasca

Cu sprijinul boierilor, Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor ( din croata, extinsa si la maghiari, romani, etc) – armată cu obligații semipermanente – și participă la războiul ruso-turc din 1806 – 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a. ( acel razboi in urma caruia turcii au cedat Basarabia moldoveneasca rusilor)

Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi luase toate bucatele.

Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, sau viclean (zic eterestii), Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“.

Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război.

Conducătorii greci ai eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat de la Golești la 21 mai, Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit de colaborare cu otomanii.

Emanoil Petruț este Tudor Vladimirescu
Ion Besoiu – Căpitanul Zoican
Amza Pellea – Garbea-fiul
Ion Dichiseanu – Haiducul Oarcă
Olga Tudorache – doamna Șuțu
Ernest Maftei – Pârvu
Alexandru Giugaru – Boierul Glogoveanu
Fory Etterle – Rașid Pașa
Geo Barton – Benescu
Petrică Gheorghiu – Dinu
Lica Gheorghiu – Aristița
George Vraca – Banul Brâncoveanu
Toma Dimitriu – Mitropolitul
Florin Scărlătescu – Boierul Filipescu Vulpe
Luminița Iacobescu – Tincuța
George Maruță – Ipsilanti
Constantin Lungeanu – Garbea-tatăl