Marele Singuratic (1976) online film romanesc
desigur, omul este o fiinta social-gregara, nimeni nu are fi nimic fara ceilalti, si nici nu ar fi putut exista…cu toate astea, ideea de a fi doar om, indusa cultural prin carti ce starnesc revolta individului fata de conditia umana, pe care incearaca zadarnic s-o depaseasca, ii face pe unii dintre oameni sa se indeparteze de ceilalti oameni, sa se izoleze intr-o stare neintelegatoare si de neinteles …singuratatea e buna, e adica o solutie rezonabila si logica uneori, vorbim de o stranietate mentala si nu neaparat de una fizica…exista un mic singuratic in fiecare dintre noi, dar unul mare mai rar, ia sa vedem ce-i cu el ….
Marele singuratic este deja un film românesc vechi din 1977, regizat de Iulian Mihu după romanul scris în 1972 de Marin Preda. Rolurile principale sunt interpretate de George Motoi, Florența Manea, Gheorghe Dinică, Ion Caramitru și Adriana Nemeș.
Nicolae Moromete (George Motoi), fiul imaginar al lui Ilie Moromete din cartea Moromeții, este căutat de prim-secretarul Comitetului Regional de Partid (Gheorghe Dinică). Ei se cunoscuseră în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, prietenul său fiind cu 5-6 ani mai mare. Nicolae a fost activist de partid în anii ’50 ai secolului al XX-lea și a săvârșit o eroare politică în urma căruia un om nevinovat s-a sinucis. Un țăran pe nume Valache (Florian Budu) pe a cărui terasă obișnuiau să mănânce și să bea Nicolae și prietenul său a fost acuzat pe nedrept că nu și-a plătit impozitele și a ajuns la închisoare. După ce a ieșit din închisoare, Valache nu a mai vorbit cu nimeni, intrând într-o muțenie absolută. După un timp, Valache s-a spânzurat, fără ca Nicolae să-l apere. Prietenul îl roagă să redevină activist de partid după o perioadă de 15 ani de pauză și îi promite că îl va ajuta să fie ales în Comitetul Regional.
Marcat de evenimentele petrecute în anii instaurării comunismului, Nicolae a renunțat la activitatea politică și a devenit inginer horticultor la o seră din apropierea Bucureștiului (numită „Castelul”). El se afundă în singurătate și refuză să se mai implice în viața obștească, deși pasivitatea îl nemulțumește.
El este vizitat la „castel” de fosta sa iubită, pictorița Simina Golea (Florența Manea), de care se despărțise cu un an în urmă. Ea avusese o legătură sentimentală cu pictorul Victor Pătrașcu (Ion Caramitru), de care se despărțise între timp. Pictorul era foarte talentat și îi reproșa mereu ei că nu are talent. Simina îi cere iertare lui Nicolae și îi spune că îl iubește în continuare. El se împrietenește cu inginera zootehnistă Nicoleta Păceșilă (Adriana Nemeș), șeful Fermei zootehnice și logodnica medicului veterinar Hâncu.
Nicolae reia legătura cu Simina căreia îi povestește întâmplări din copilăria sa (filmate în alb-negru sau în sepia). El afirmă că violențele alternate cu gândurile la fete ale tinerilor de vârsta sa l-au făcut să devină un singuratic și să vrea să schimbe lumea. Iubita sa îl acuză de lașitate pentru că și-a abandonat idealurile în urma acelui eveniment nefericit, iar Nicolae o părăsește rănit în mândria proprie. Dându-și seama că încă o mai iubește, el se duce după ea la mare și este reprimit de iubita sa.
Pentru a-și pregăti o expoziție programată în noiembrie, peste trei luni, Simina pleacă cu Nicolae la casa părinților lui de la țară pentru a picta în liniște și a găsi surse de inspirație. Ea lucrează acolo de dimineață până seară, pictând peisaje și chipuri de țărani, inspirația ei fiind stimulată de iubirea lui Nicolae. Expoziția ei îi uluiește pe critici, dar lumea remarcă aspectul schimbat al Siminei, lipsa ei de culoare de obraji. Observând că ea are temperatură, Nicolae o duce la medicul Costinescu care îi diagnostichează cu erupție pulmonară, un TBC de o violență extremă survenit pe fond de epuizare. Simina este internată într-un sanatoriu, dar starea ei de sănătate se înrăutățește și ea moare. Înainte de a muri, Simina îi cere să nu-și caute o altă femeie, ci să continue să trăiască cu ea în gând.
După moartea iubitei sale în urma unei boli de plămâni, Nicolae Moromete își pune problema morții și a inutilității vieții. În Duminica Paștelui el discută cu Nicoleta Păceșilă, iar aceasta îi spune că viața oricărui om are un rost și că nu trebuie să renunțe să-și trăiască viața. Nicolae meditează la toate aceste argumente și decide să accepte invitația vechilor tovarăși de a-și relua activitatea politică, dorind să-i ajute pe oamenii pe umerii cărora apasă prea multe răspunderi.
