Triunghiul mortii film romanesc razboi

„Primul film realizat dupa revoluție a fost «Oglinda», bineinteles un film politic. Vroiam să mă conving că suntem liberi. Pornind de la „Dacii” am trecut cu filmele prin mai toata istoria României, dar nu m-am putut apropia de primul razboi mondial. În primul rând datorită revoluției ruse din 1917, care a avut o covârșitoare importanță în desfășurarea războiului și în al doilea rând datorită rolului jucat de casa regala. Regimul comunist evită cele două subiecte. Dupa revoluție mi-am propus impreuna cu Vadim Tudor sa realizam un film cu acest subiect.

Filmul a fost facut cu bani foarte putini, ceea ce m-a obligat la filmari extrem de rapide. Eram la „Mihai Bravu”, un poligon militar, langa Calugareni, locul unde imi desfasuram filmarile. Aveam peste 1300 de militari M.Ap.N. si jandarmi. Intr-o dimineata nu au venit utilajele necesare filmarilor (aparate de filmat, de iluminat etc.) de la studioul din Buftea. Am dat telefon directorului Studioului prospat privatizat (dl. Pricop Lucian) care mi-a raspuns ca daca nu platim in avans a primit ordin sa nu mai trimita echipa de filmare, pentru care aveam contract. Asa ceva nu mai auzisem! In situatii de acestea poti face infarct. Am luat legatura cu studioul din Chisinau, care mi-a trimis in doua zile o echipa de filmare si utilajul necesar. Mai aveam cca. 10 zile de filmare cand un coleg care devenise director Rofilm – producatorul filmului – dispune intreruperea filmarilor. Bineînteles, eu mi-am vazut de treaba. Sunt chemat la Radu Gabrea, care era presedintele ONC-ului. Nu mai erau bani pentru terminarea filmului. Trebuia sa gasesc urgent cateva miliarde.

Antena 1 este cea care m-a salvat, devenind coproducator al filmului. Si astazi le multumesc. Personal am dat aproape toti banii care mi se cuveneau filmului, devenind astfel si eu cofinantator al filmului. Cred ca este un caz unic la noi. In final am terminat filmul si chiar cu sunet surround ⁄ stereo Dolby, ceea ce era o premiera in filmul romanesc. Unii sperau ca nu voi reusi sa-l termin. Asta-i viata! Si cand te gandesti ca sunt atatia colegi care ma invidiaza pentru avantajele pe care le-am avut eu in cinematografie!” (Sergiu Nicolaescu)