O lumină la etajul 10

Maria Dinu, inginer metalurgist, a fost acuzată de sabotaj economic, ca urmare a faptului că fuseseră rebutate niște șarje la Combinatul Siderurgic Corbeni. Colegul ei de serviciu, inginerul Mircea Dobrescu și iubitul ei, Stamate, au dat declarații denaturate care i-au fost defavorabile, iar inginera a fost condamnată în 1960 la câțiva ani de închisoare, fiind exclusă din partid.

După cinci ani de închisoare, procesul ei a fost revizuit după Congresul al IX-lea al partidului, iar fosta ingineră a fost pusă în libertate.
Femeia albise la tâmple în acest timp, din cauza timpului petrecut în închisoare.

Ea a fost eliberată din închisoare de avocatul Mihai Mitrana care i-a dat repartiția pentru un apartament aflat la etajul X al unui bloc în construcție dintr-un cartier muncitoresc și i-a comunicat că în țară se petrec lucruri „multe și bune”. Acolo vine în vizită fostul ei iubit și-i comunică faptul că s-a însurat între timp cu sora tovarășului Gherase, cu care are doi copii, că a devenit directorul Teatrului de estradă și îi recomandă să uite iubirea lor din trecut.

Ion Niciu — secretarul Comitetului de partid din combinat
Val Paraschiv — inginerul Mircea Dobrescu, coleg de serviciu al Mariei Dinu
Eusebiu Ștefănescu — Stamate, fostul iubit al Mariei Dinu, activist cultural
Cornel Revent — Tudor, directorul general al combinatului
Rodica Mureșan — Marga, soția lui Mitrana
Florina Luican — doamna Stamate, fostă dansatoare
Ana Ciobanu — soția directorului combinatului, fostă cântăreață
Andrei Ionescu — prim-secretarul Comitetului orășenesc de partid
Viorel Comănici — maior de miliție, comandantul închisorii
Marius Pepino — ofițer de securitate
Vivian Alivizache — gardiana de la închisoare (menționată Viviana Alivizache)