Scandaloasa legatura de J.B.Priestley teatru comedie in 3 acte la la microfon

Distributie: Virgil Ogasanu, Dem Radulescu, Ruxandra Sireteanu, Mihai Fotino, Virginia Mirea

Acțiunea comediei „Scandaloasa legătură dintre Domnul Kettle și Doamna Moon” debutează într-o monotonă și ploioasă zi de luni, într-un spațiu anost, mustind de prejudecăți – orașul englez Brickmil. „În acest loc sufocat de conformism și de râncezeala unui existențialism prefăcut, dl. George Kettle, funcționar la o bancă, „inspirat” de o voce străină, spre stupefacția celorlalți orășeni și cunoscuți, o rupe brusc cu bunele maniere prefăcute și cu snoaba retorică socială, asumându-și riscul de a fi el însuși, lucru ce este interpretat, de către ceilalți, a fi beție, boală ori sminteală. „Moralitatea” mecanismului social începe să scârțâie la atari manifestări, neîntârziind a-și exercita presiunea, pentru ca năbădăioasa oaie să fie readusă în turmă. În acest loc ostil oricărei schimbări ostil oricărei încercări de reliefare a personalității, funcționarul de bancă își găsește, totuși, un partener de „erezie”, în persoana d-nei Moon, a cărei viață și iubire este gata să se sufoce cam din aceleași pricini. Și cum marile idealuri încep cu gesturi mici, chiar banale, solidaritatea în ruperea cu prefăcătoria și dresajul social al celor doi începe cu un straniu bătut de tobă, în același timp element de sfidare, dar și de iremediabilă compromitere.

Celelalte personaje nu sunt, în mai mare sau mai mică măsură, decât niște „pistoane” voluntare de presiune socială prin care se caută ca individualitatea asumată a celor doi să fie retopită în indistincția comună. Și, ca o culme a neacceptării nici unui „compromis”, colectivitatea, prin bravii (și nu puținii) ei reprezentanți, apelează chiar la un medic pentru ca d-lui Kettle să-i fie remontat eul obedient, printr-un tratament de hipnoză. Deși se pare că a reușit, hilara operație de hipnoză s-a dovedit a fi, până la urmă, doar o gimnastică inutilă, semn că dacă are voință, individul poate rupe corsetul social, pentru a se împlini în libertate și iubire, sentimente a căror gramatică se împlinește întotdeauna individual, nicidecum la grămadă.” (Ioan F. Pop)