Nunta insangerata

Nuntă însângerată de Federico Garcia Lorca a fost scrisă în anul 1933 și este considerată o capodoperă pentru dramaturgia contemporană. Nu este genul de spectacol care să te lase nepăsător. Inspirat din celebră operă Romeo și Julieta, spectacolul prinde, cumva, accente contemporane. Spațiul în care se desfășoară acțiunea este un teren de tenis, coloana sonoră te duce cu gândul la celebrele confruntări mafiote din Mexic, personajele sunt complet atipice și există elemente care, pentru unii, pot fi surprinzătoare. Apoi avem umor, întrebări ale căror răspunsuri nu par a fi ușoare, răzbunare, sete de sânge, avariție, adulter și societatea care judecă în mod constant.

Avem o multitudine de personaje. Apoi, spectacolul are două planuri cu personaje diferite care, la un anumit punct se regăsesc față în față dar apar și evenimente desfășurate pe repede înainte. E foarte probabil să fii puțin confuz. Este genul de scriere care trebuie văzută și apoi revăzuta pentru a-ți porni rotițele. Este acel gen de spectacol complex, plin de simbolistica, învățături spirituale și umor mai mult sau mai puțin la îndemâna oricui.

Spectacolul este fascinant, copleșitor, greu dar și amuzant, satiric, ironic și dezvăluie comportamente și tertipuri umane pe care, cu atenție și răbdare, le putem identifica și în personajele de pe scena vieții noastre. Ceva mai sângeroasă decât opera lui William Shakespeare, această piesă este mult mai actuala. Este o poveste spălată cu sânge scurs undeva într-un trecut care și-a lăsat amprenta în mentalul colectiv.

Desigur, complexitatea personajelor, schimbările care se produc în sânul a două familii și deciziile pe care acestea le-au urmat de-a lungul întregii existențe sunt ușor de înțeles și, în același timp, nasc întrebări în mintea spectatorilor cu privire la necesitatea violenței sau nevoii de răzbunare ori viața personajelor ar fi avut un alt parcurs dacă acea sete, cruntă, de răzbunare ar fi fost stinsă încă de la început.

Și dacă ar fi fost stinsă, cum s-ar fi putut reuși un asemenea compromis pentru ca generațiile următoare să nu pornească în viața mânjiți cu drame ale trecutului. Pentru că din câte ne dăm seama din desfășurarea acțiunii, setea de răzbunare și nevoia de evadare dintr-un mediu toxic devin laitmotive pentru personaje.