Noaptea iguanei

„Noaptea iguanei” de Tennessee Williams.
Traducere de Antoaneta Ralian.
Adaptarea radiofonică de Georgeta Răboj.

Înregistrare din anul 1987.

Deşi în primele decenii ale veacului, opera dramatică a lui O’Neill, născută fără a avea în spate o îndelungată tradiţie, ci raportându-se la modele europene, poate concura cu teatrul european, ilustrat prin nume mari ca Ibsen, Cehov, Pirandello, Brecht sau Giraudoux, totuşi în perioada interbelică centrul de gravitaţie s-a deplasat în Statele Unite spre alte forme de artă. Teatrul de dramă şi cel de comedie au fost puse în umbră de supremaţia Hollywoodului. Mitologia americanului s-a numit, simplu, cinematograf. Comedia muzicală a fost genul cel mai gustat de public, eclipsând creaţia teatrală. Abia după al doilea război mondial, s-a întrevăzut revanşa rampei prin creaţia unor dramaturgi care au devenit nume universale.

În timpul unei predici, reverendul T. Lawrence Shannon afirmă că în Occident Dumnezeu este descris ca un „delincvent senil” și din această cauză este exclus din biserica sa. Shannon nu este caterisit, dar este instituționalizat cu diagnosticul de „cădere nervoasă”. În Mexicul anilor 1940, la ceva timp după eliberarea sa, Rev. Shannon se angajează ghid turistic pentru o agenție de turism de mâna a doua. Cu puțin timp înainte de deschiderea piesei, Shannon este acuzat că a comis infracțiunea de a întreține relații sexuale cu o fată de 16 ani, Charlotte Goodall, care făcea parte din actualul său grup de turiști.

Pe măsură ce cortina se ridică, Shannon și un grup de femei ajung la un hotel ieftin de pe coasta Mexicului, administrat de prietenii lui, Fred și Maxine Faulk. Fred a murit de curând, iar Maxine și-a asumat responsabilitatea exclusivă pentru gestionarea unității.