A fost odata un imparat tare mandru de frumoasa sa fata, dar saracul de el, ajunsese sa nu mai aiba somn de grija sa nu o fure cineva. Si de grija asta, a pus-o imparatul pe preafrumoasa Eliza, c-asa o chema pe fata, sub paza a douasprezece doici, care n-o scapau din ochi, nici ziua, nici noaptea. Ele locuiau intr-un palat, c-o gradina mare, inconjurata de douasprezece ziduri; din cand in cand i se dadea voie fetei sa se plimbe prin cetate, dar pazita cu strasnicie de doisprezece halebardieri, doisprezece scutieri si doisprezece paji.