Copii

Califul Barza

2.631 de ascultări adăugat 10 mart. 2020 de Anna

Despre

Într-o frumoasă după-amiază, califul Rașid din Bagdad ședea în tihnă, cu picioarele încrucișate pe divan; dormise puțin, căci era o zi caldă, și acum, după somn, se simțea foarte voios. Trăgea câte un fum din narghileaua din lemn de trandafir, sorbea înghițitură cu înghițitură din cafeaua pe care i-o turna un rob; își mângâia de fiecare dată, mulțumit, barba — semn că-i plăcea cafeaua. Într-un cuvânt, pe fața lui se citea că se simte bine. Acesta era ceasul cel mai prielnic să stai de vorbă cu califul, ceasul în care era tare blând și binevoitor. Din pricina asta, marele vizir Mansor îl vizita în fiecare zi tocmai la acel ceas. Și în după-amiaza aceasta se înfățișă ca de obicei, gânditor, însă cu mult mai gânditor decât în alte rânduri. Califul scoase pentru o clipă narghileaua din gură și întrebă:

— De ce ai o față atât de îngândurată, o, marele meu vizir?

Vizirul își încrucișă brațele pe piept, se plecă în fața stăpânului său și răspunse:

— Stăpâne, nu știu dacă am o față îngândurată, dar jos, în fața porților palatului, se află un boccegiu care are de vânzare lucruri atât de frumoase, încât tare îmi pare rău că n-am mai mulți bani.

Povestea integrala o cititi aici…https://latimp.net/forum/thread/28831/povestea-califului-barza-de-wilhelm-hauff-povesti-din-1001-de-nopti/

Vezi toate ›