La portile pamantului

4.812 vizualizări adăugat 3 mart. 2020 de Anna

Despre

La porțile pământului este un film românesc din 1965 regizat de Geo Saizescu.

La porțile pământului e și el într-un fel un debut. Autor în 1959 al schiței umoristice de inspirație argheziană Doi vecini și realizator — după cinci ani al comediei de actualitate Un surâs în plină vară, agreată de spectatori și premiată de revista CINEMA la Mamaia, Geo Saizescu ne pune pentru prima dată — după alți doi ani — în fața unei drame psihologice.
eroul este oarecum același, cu deosebirea că se numește George, este intelectual și evoluează în modalitatea dramatică. Personajul e integrat acum într-o colectivitate — este responsabilul unui grup de geologi care caută fier în munții Apuseni și e însurat. A rămas însă un singuratic. Nici lui nu-i plac reuniunile dansante la care îl poartă soția când vine din munți în București. Tip așezat, obișnuit să stea locului scormonind pământul, e atent nu atât la modul cum se mișcă oamenii, cât la felul cum tac ei. „— Nu-mi place cum tac, spune el despre companionii seratelor ocazionale. — Se vede că n-au nimic să-și spună”.

Regizorul nu-și creează însă răgazul să analizeze ca atare mediile prin care eroul trece. Nereținându-și temperamentul prea dinamic ca să poată închega o atmosferă din detalii și nuanțe, cu suspensuri și tăceri, el îi pune doar pe convivi să se zbânțuie caricatural. Într-un context de comedie, efectul ar fi poate mai elocvent. Pentru dramă, s-ar cere însă mai mult sau altceva.

Grupul geologilor — trei băieți și o fată — este diferențiat după vârstă și caractere. George (George Constantin) este sobru și interiorizat, convins de noblețea profesiunii sale. Romi (Sebastian Papaiani) posedă simțul autoironiei și pozează în funcționarul rătăcit printre geologi, deși în fond nu-i lipsește nici lui chemarea pentru meseria aleasă. Emil (Popovici-Poenaru) este elementul dizolvant, blazat, dar arivist; — toți trei gravitând în jurul Dinelei (Ilinca Tomoroveanu), colega lor de expediție. Interesul pentru fată nu se ghicește însă la niciunul, în afara pornirilor momentane și pur instinctive ale lui Emil, respinse violent de Dinela și sfârșind lamentabil. Atracția secretă dintre George și Dinela, care ar constitui virtual nucleul dramatic al filmului, se consumă în cele două prilejuri când bărbatul pare să-i ghicească în palmă firul vieții, dar nu descoperă decât urme de fier. În episoadele urbane mai apare un tenor „tipic” (Ion Stoian) — sărac cu duhul dar impertinent și berbant — cu care frivola soție a lui George (Marga Barbu) își înșală bărbatul. În scenele de munte urmărim și un cioban cvazimioritic și cvazineologistic (Dem. Rădulescu) ajutor neașteptat și providențial al geologilor în descoperirea zăcământului de fier. În fine, mai înregistrăm o Silvie (Florina Luican), personaj de coloratură.

Tema dezbătută ar fi aceea a pasiunii, a vocației, a demnității umane. În registrul dramatic în care sunt situate, personajele se comportă însă ca și cum ar fi transpuse în perimetrul unei anomalii magnetice.

Ele oscilează fără simțul măsurii și al echilibrului etic și estetic, între o grosolănie afișată strident și un snobism urban recent contractat. Bărbații se poartă cu femeile dur și expeditiv, cu gesturi și expresii lapidare: „— Hai, valea!” sau mocnesc atemporal incolor, insinuând pasiuni secrete de care noi ne vom da seama foarte târziu, când ni se va spune.
sursa: Aarc.ro

Fișa artistică

Distribuția
Sebastian Papaiani — Romi
Mitzura Arghezi — Ioneasca
Ion Stoian — Oliver
Liviu Crăciun
Cornel Elefterescu
Armand Stambuliu
Ilinca Tomoroveanu — Dinela
Gheorghe Popovici-Poenaru
Dem Rădulescu — Ciobanul
Florina Luican — Silvia
Marga Barbu — Irina
George Constantin — George
Doina Ionescu
Vezi toate ›