La portile pamantului film romanesc vechi online drama romantica(1966)

La porțile pământului este un film românesc din 1965 regizat de Geo Saizescu.

La porţile pământului e şi el într-un fel un debut. Autor în 1959 al schiţei umoristice de inspiraţie argheziană Doi vecini şi realizator — după cinci ani al comediei de actualitate Un surâs în plină vară, agreată de spectatori şi premiată de revista CINEMA la Mamaia, Geo Saizescu ne pune pentru prima dată — după alţi doi ani — în faţa unei drame psihologice.
eroul este oarecum acelaşi, cu deosebirea că se numeşte George, este intelectual şi evoluează în modalitatea dramatică. Personajul e integrat acum într-o colectivitate — este responsabilul unui grup de geologi care caută fier în munţii Apuseni şi e însurat. A rămas însă un singuratic. Nici lui nu-i plac reuniunile dansante la care îl poartă soţia când vine din munţi în Bucureşti. Tip aşezat, obişnuit să stea locului scormonind pământul, e atent nu atât la modul cum se mişcă oamenii, cât la felul cum tac ei. „— Nu-mi place cum tac, spune el despre companionii seratelor ocazionale. — Se vede că n-au nimic să-şi spună”.

Regizorul nu-şi creează însă răgazul să analizeze ca atare mediile prin care eroul trece. Nereţinându-şi temperamentul prea dinamic ca să poată închega o atmosferă din detalii şi nuanţe, cu suspensuri şi tăceri, el îi pune doar pe convivi să se zbânţuie caricatural. Într-un context de comedie, efectul ar fi poate mai elocvent. Pentru dramă, s-ar cere însă mai mult sau altceva.

Grupul geologilor — trei băieţi şi o fată — este diferenţiat după vârstă şi caractere. George (George Constantin) este sobru şi interiorizat, convins de nobleţea profesiunii sale. Romi (Sebastian Papaiani) posedă simţul autoironiei şi pozează în funcţionarul rătăcit printre geologi, deşi în fond nu-i lipseşte nici lui chemarea pentru meseria aleasă. Emil (Popovici-Poenaru) este elementul dizolvant, blazat, dar arivist; — toţi trei gravitând în jurul Dinelei (Ilinca Tomoroveanu), colega lor de expediţie. Interesul pentru fată nu se ghiceşte însă la niciunul, în afara pornirilor momentane şi pur instinctive ale lui Emil, respinse violent de Dinela şi sfârşind lamentabil. Atracţia secretă dintre George şi Dinela, care ar constitui virtual nucleul dramatic al filmului, se consumă în cele două prilejuri când bărbatul pare să-i ghicească în palmă firul vieţii, dar nu descoperă decât urme de fier. În episoadele urbane mai apare un tenor „tipic” (Ion Stoian) — sărac cu duhul dar impertinent şi berbant — cu care frivola soţie a lui George (Marga Barbu) îşi înşală bărbatul. În scenele de munte urmărim şi un cioban cvazimioritic şi cvazineologistic (Dem. Rădulescu) ajutor neaşteptat şi providenţial al geologilor în descoperirea zăcământului de fier. În fine, mai înregistrăm o Silvie (Florina Luican), personaj de coloratură.

Tema dezbătută ar fi aceea a pasiunii, a vocaţiei, a demnităţii umane. În registrul dramatic în care sunt situate, personajele se comportă însă ca şi cum ar fi transpuse în perimetrul unei anomalii magnetice.

Ele oscilează fără simţul măsurii şi al echilibrului etic şi estetic, între o grosolănie afişată strident şi un snobism urban recent contractat. Bărbaţii se poartă cu femeile dur şi expeditiv, cu gesturi şi expresii lapidare: „— Hai, valea!” sau mocnesc atemporal incolor, insinuând pasiuni secrete de care noi ne vom da seama foarte târziu, când ni se va spune.
sursa: Aarc.ro

Distributia:

Sebastian Papaiani — Romi
Mitzura Arghezi — Ioneasca
Ion Stoian — Oliver
Liviu Crăciun
Cornel Elefterescu
Armand Stambuliu
Ilinca Tomoroveanu — Dinela
Gheorghe Popovici-Poenaru
Dem Rădulescu — Ciobanul
Florina Luican — Silvia
Marga Barbu — Irina
George Constantin — George
Doina Ionescu

Din aceeasi categorie:;

Other Channels