Al patrulea stol

Descrierea filmului

In Al patrulea stol, autorul pierde contactul de fond cu acest prezent; timpul ac­ţinii este într-adevăr prezentul în decor, dar nu şi în conţinut. Eroii săi rostesc replici la zi, dar trăiesc parcă între cele două răz­boaie, jucându-se de-a Mihail Sebastian, ei trăiesc «niciunde şi nicicând», cum o şi scriu cu creta pe tăbliţa mult disputată. Biografiile personajelor sunt, în anume fel, «aduse la zi», dar datele lor psiho-morale sunt în esenţa lor cele ale timpului lui Mihail Sebastian, trăind orele incertitudinilor la răscruce de vremuri.

Jocul de-a evadarea din realitate avea atunci o justificare, dar acum această evadare rămâne un joc gra­tuit. Simbolul vasului eşuat, vas care are însă zilele numărate, căci va fi transformat în «crătiţi şi nasturi»; sugestiile implicite ale oricărui peisaj marin tumultuos sau de un calm olimpian, ca şi ale plăjii pustii de la capăt de lume, sau dialogurile privirilor — toate acestea creează, e adevărat, o stare de oarecare mister, dar o dată lansaţi în descifrarea lui, nu avem prea multe de aflat.

Cu alte cuvinte, atmosfera romantică marcată de nenumărate simboluri, rămâne în esenţă fără acoperire dramatică. Perso­najele pornite în această vacanţă, fiecare în căutarea a altceva: a distracţiei cu orice preţ, sau a destinderii prin linişte, a viselor de tinereţe sau a propriului eu, nu ne con­duc dincolo de promisiunile iniţiale. O pseudo-dragoste se destramă în final spre a face loc promisiunii, doar promisiunii, trei iubiri ideale. Toţi ceilalţi, veniţi aici să se joace de-a vacanţa, se risipesc care încotro, lăsându-ne doar amintirea unor schiţe de portret.