Geniu pustiu

Geniu pustiu este singurul roman al lui Mihai Eminescu, însă la fel ca majoritatea operelor ale autorului dezvoltă aceeași temă, și anume, destinul tragic al omului de geniu. Opera a fost scrisă în anul 1868, pe vremea când autorul avea numai 18 ani, însă a fost publicată abia în anul 1903, postum.  Romanul a fost primit cu varii controverse, întrucât Eminescu a publicat o parte a acestuia în cadrul operei „Sărmanul Dionis”.

Opera prezintă povestea lui Toma Nour, un alter-ego al lui Mihai Eminescu, și un personaj care trăiește condamnând lumea care îl înconjoară.

Prin intermediul acestui roman, Mihai Eminescu reușește să redea cele două direcții ale vremii, în Geniu pustiu regăsindu-se atât elemente realiste, cât și elemente fantastice, specifice romantismului.

„Geniu pustiu” de Mihai Eminescu.
Dramatizarea radiofonică de Zoe Anghel Stanca.

Înregistrare din anul 1989.