Să nu știe nimeni ce răni te dor

Date despre autor:

Octavian Goga s-a născut pe 1 aprilie 1881, în localitatea Rășinari (lângă Sibiu). Dintre toți cei patru copii ai familiei, s-a dovedit de departe cel mai talentat și înzestrat; drept consecință, părinții au depus eforturi pentru a-i oferi posibilitatea unor studii avansate. Și-a delimitat forța literară în funcție de doi factori: tatăl său și natura. Seriozitatea și lirismul preotului, puterea și tăria munților au stat la baza temperamentului poetului. Subiectele alese pentru viitoarele poeme s-au selectat din două medii distincte: bogăția culturală a familiei și tradiția nesecată a satului.

În urma unor divergențe cu Iuliu Maniu, care îl învinuia pe Goga, fără dovezi, de relații secrete cu guvernul maghiar, Goga s-a văzut nevoit să părăsească Ardealul, pentru a se stabili în București; aici a desfășurat o activitate intensă, a pledat pentru intrarea României în război (fapt petrecut în vara lui 1916, de partea Antantei); ofensiva în Transilvania i-a luat prin surprindere pe austrieci, astfel încât (inițial) a fost repurtată o serie de succese; totul avea să fie dat peste cap de înfângerea de la Turtucaia; forțele Puterilor Centrale au spulberat defensiva română din zona respectivă; iată cum descria Goga evenimentul, în cuvinte a căror actualitate poate fi lăsată la dreapta judecată a fiecăruia dintre noi: „Țară de secături, țară minoră, / căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei./ Aici ne-au adus politicienii ordinari,/ hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști./ Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală”. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea. La încetarea ostilităților și semnarea Păcii de la București, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franța. Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia; avea să fie ales în Consiliul Dirigent…

La alegerile din noiembrie 1919, după funcția de deputat, devine și ministru al Instrucțiunii în guvernul de Uniune Națională. În 1920, a dobândit calitatea de membru al Academiei. În plan politic, părăsea Partidul Național Român (martie, anul invocat) pentru a se alătura Partidului Poporului[16] (condus de generalul Alexandru Averescu). În 1924, i-a apărut primul volum antologic de versuri, tipărit de „Cultura Națională”[17]; obține Premiul național de poezie. 1926 înseamnă și numirea lui ca ministru de Interne (30 martie 1926 -4 iunie 1927).

Dacă, în 1928, îi apare piesa Meșterul Manole, cu reprezentație (un an mai devreme), în perioada 1928-1938 poetul scrie tot mai rar versuri, absorbit fiind de politică și de gazetăria momentului. După 1930, vederile sale se schimbă radical; simpatizând fascismul italian și nazismul german, a fost unul dintre liderii mișcării naționaliste românești.

Pe 10 aprilie 1932, și-a fondat propria formațiune politică, Partidul Național Agrar; respectiva alcătuire nu s-a impus și, la 14 iulie 1935, fuziona cu Liga Apărării Național-Creștine, condusă de A. C. Cuza, rezultând Partidul Național Creștin (al cărui președinte a fost desemnat Octavian Goga).

În 1937, la cererea regelui Carol al II-lea, Partidul Național Creștin formează guvernul prezidat de Goga (28 decembrie 1937-10 februarie 1938. Dacă, la 23 februarie 1924, Legea asupra dobândirii și pierderii naționalității române sau Legea Mârzescu introducea exigența prezentării de probe, dificil de furnizat pentru evreii ale căror nume nu fuseseră înscrise în listele de încetățenire, odată abandonate proiectele legislative (1932) ale ministrului Justiției, Valer Pop, și ale guvernului Tătărescu (1936), cu tendințe de a revizui naturalizarea evreilor, principiul a fost introdus și aplicat doar în timpul guvernării Goga-Cuza (începutul anului 1938), comisiiile de revizuire retrăgînd (15 septembrie 1939) cetățenia unui număr de 225.222 evrei (36,7%).

Pe 30 martie 1938, prin decret, erau dizolvate grupările politice; Partidul Național Creștin își înceta activitatea… Octavian Goga s-a retras la castelul din Ciucea. Pe 5 mai 1938, a suferit un accident vascular cerebral și a intrat în comă. Pe 7 mai, s-a stins din viața perceptibilă.

Regele Carol al II-lea a dispus funeralii naționale; marți, 10 mai, trenul mortuar a pornit către București; sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sâmbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform dorinței menționate de Goga în propriul său Testament, nu s-au rostit cuvântări; a fost înmormântat în cimitirul „Bellu”; ulterior, trupul a fost reînhumat la conacul din Ciucea…

Să nu știe nimeni ce răni te dor” de Octavian Goga.
Scenariu radiofonic de Costin Tuchilă.

Înregistrare din anul 2018 (29 noiembrie)