Un film cu o fata fermecatoare

Un film cu o fată fermecătoare duce gândul spre Vivre sa vie şi Jules şi Jim, de pildă, sau chiar spre Cléo de la 5 la 7), şi acest lucru se simte, apăsat, în povestea cinematografică a Ruxandrei, fata fermecătoare interpretată de Margareta Pâslaru, care spunea următoarele despre personajul său în „programul de sală” al filmului: „Ruxandra, această «fată fermecătoare» are 18 ani şi este ceea ce se numeşte, în mod obişnuit, un personaj negativ. Superficială, egoistă, dezorientată, este totuşi hotărâtă să ajungă cu orice preţ vedetă de cinema.

Ea confundă împlinirea aparenţelor, cu realizarea sa ca identitate umană. Ruxandra «se joacă», refuză să privească serios viaţa, dar descoperă în cele din urmă, între cabotinism şi sinceritate, un crâmpei de adevăr”.

Efectiv, fermecătoarea Ruxandră a Margaretei Pâslaru încearcă să-şi facă loc în tentanta lume a filmului – deşi căzuse la examenul de admitere în Institutul de teatru – recurgând la o adevărată strategie a epatării, cochetând cu viaţa, cu întâmplările ei, într-o plutire mai mult sau mai puţin indiferentă, flanând pe străzile neatinse de degradare ale Bucureştiului, oferindu-şi o cafea în locuri frecventate de artişti, dând din când în când probe cinematografice, frecventând teatrele sau asistând la curse de cai pe hipodrom. Dar nicidecum personajul fetei fermecătoare nu este propus ca „model moral”.