Castelanii film romanesc vechi online (1966)
Castelanii este un film românesc din 1964 regizat de Gheorghe Turcu.
Descripţia atmosferei satului, a amănuntelor existenţei cotidiene, e făcută în Castelanii cu mijloacele comediei de moravuri, destul de convenţional însă, fără o preocupare specială pentru a pune în valoare savoarea situaţiilor. Satira vizează în primul rând teribila pasiune a chiverniselii care guvernează tot ce întreprinde nedespărţitul tandem Mădăraş-Golovici. Secvenţa plecării la târg are incisivitate, sub aparenta detaşare cu care aparatul de filmat înregistrează agitaţia lui Golovici care controlează febril fiecare «echipaj» şi raportează situaţia preşedintelui, instalat la o balustradă înaltă, de unde, ca un veritabil castelan, cuprinde cu privirea panorama şi adresează ultimele recomandări oamenilor.
În schimb, când e vorba de vizita în sat a tovarăşului Crevete de la consiliul agricol raional (episodul vânătorii şi scenele de la cramă) convenţionalul, lipsa de naturaleţe a relaţiilor şi a dialogului diminuează simţitor hazul. În contrast cu atitudinea nonşalantă, autoritar-binevoitoare a şefului, nu a fost valorificată nuanţat şi cu umor acea crispare nemărturisită a subalternilor servili, provenind din afectarea voioşiei şi din efortul de a ghici prompt dorinţele oaspeteIui.
Virtuţile comice ale protagoniştilor, Marcel Anghelescu (Mădăraş) şi Tudorel Popa (Golovici) nu mai au nevoie să fie recomandate. Ei îşi schiţează personajele cu apăsată autoironie, iar operatorul Viorel Todan valorifică expresivitatea lor fizionomică. Dar predominanţa ilustrativului, limitarea la sursele unui comic bazat pe şarjă amintesc mai degrabă de tematica «brigăzilor artistice» amatoare, improvizate.
Observaţia e cu atât mai valabilă în ce-i priveşte pe actorii distribuiţi în roluri secundare, reduse la locurile comune. Stefan Tapalaga apelează stăruitor la farmecul său personal, amestec de nostimă seriozitate şi de candoare puţin lunatecă, pentru a face credibil zbuciumul comic al preotului. Ilinca Tomoroveanu şi Traian Stanescu sunt un palid cuplu de îndrăgostiţi, cu totul exterior acţiunii,Vasilica Tastaman, Dumitru Chesa şi Lazăr Vrabie nu au avut posibilitatea să depăşească condiţia precară a rolurilor. Există însă o apariţie de autentic haz ţărănesc, paznicul Ignat, prin care Colea Rautu a reliefat isteţimea hâtră a personajului, mascată sub aerul de beţivan nepăsător şi niteluş încurcă-lume.
Slăbiciunilor de construcţie ale filmului li se adaugă şi carenţele de ritm, suplinite doar parţial de partitura spirituală a compozitorului Tiberiu Olah (lipseşte acceleraţia comică, explozia poantelor, dinamismul contrastelor amuzante). De asemenea un exces de umor verbal, abundenţa dialogului ameninţă să acopere, tot explicitând suplimentar, chiar şi ce e suficient de elocvent în imagine.
Distributia:
Distributie Radu Beligan, Colea Răutu. Regizat de Gheorghe Turcu
