Teatru radiofonic

Sfarleaza cu fofeaza

Audio 1963
2.850 de ascultări adăugat 26 mart. 2020 de Anna

Despre

„Trăsni-te-ar para sfântului de hăbăuc! și palmele au împușcat legate, ca două tăvi slobozite îngemănat.

          Cel care le dăduse era cătrănitul de Simion Mândruță. Cel care le prinse era pramatia lui de fecior, Toader, o scoabă de băiețandru spelb, gălbejit, cu gura albă, lipită, de mai nu-i zăreai tăietura buzelor, dar cu niște ochi mari, albaștri, spăi-miți și plini de întrebare.

          Pasămite, bătrânul se întorsese cu harțag de la suhat și găsise boalele de vite tot neadăpate. în schimb Toader, aciuat din dos de saivan, meremetisea iarăși o jucărie în chip de pasăre, rostuită din bețișoare de șindrilă și hârtie galbenă, cumpărată la Trifu, hangiul, cu bani căpătați timeri cum, prin rubedenii.

          De bună seamă, pentru cine nu aflase ce foc dospește în bătătura și în casa lui Simion Mândruță, palmele repezi ‘și nemila afuriseniei s-ar fi părut iuțeală de om pornit. Dar Ni-culina lui Rafailă Mustață, vecina din deal, și Stanca lui Ur-sache Șchiopul, vecin din vale, n-ar fi avut inimă să râdă, pândind vulpește printre nuielile gardurilor povârnite, dacă n-ar fi știut că asta-i poveste veche și prea a întrat în gura tuturor plodurilor din Viltotești, ca s-o mai bage în samă o minte de om vârstnic. Altminteri, poate că i-ar fi luat parte pricăjitului de Toader, așa cum îi luaseră cu câteva luni înainte, când s-a iscat lărmălaie mare și atâta urgie de chelălăială minerească, încât strânsese tot satul la poarta măcinată a lui Simion.”

Vezi toate ›