Povestea vorbii

„Povestea vorbii” de Anton Pann conține o serie de anecdote pe tema prostiei, beției, moravurilor sau a altor defecte fizice sau morale.

„Povestea vorbii” îi aparține unuia dintre pionierii culturii muzicale și literare românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Anton Pann. Numele său real este Antonie Pantoleon-Petroveanu, iar una dintre principalele moșteniri lăsate poporului român este chiar muzica imnului național. Volumul „Povestea vorbii” a fost publicat pentru prima dată în anul 1847.

citeste rezumatul aici..https://latimp.net/forum/thread/24603/povestea-vorbii-de-anton-pann-rezumat-pe-scurt-si-versuri/

Înregistrare din anul 1974.

Biografie Anton Pann

Anton Pann (n. Antonache Petrov, ulterior Petroveanu sau Anton Pantoleon), (n. undeva între1794 și 1797, la Sliven, Bulgaria – d.București) a fost un poet, publicist, traducător, compozitor și profesor de muzică religioasă, presupus compozitor al Imnului Național al României.

Anton Pann s-a născut într-o familie de aromâni din Sliven, Bulgaria, pe atunci localitatea aflându-se în Imperiul Otoman. Tatăl său a fost Pantoleon Petrov, de meserie căldărar, iar mama sa s-a numit Tomaida.

Tatăl lui Anton Pann a murit înainte de vreme, lăsând-o pe Tomaida văduvă, cu trei copii de crescut.În anul 1806, ca urmare a izbucnirii războiului ruso-turc, familia se mută la nord de Dunăre și ajunge la Chișinău. Cei doi frați ai lui Anton se înrolează în armata țaristă și mor amândoi ca soldați la asediul Brăilei în anul 1809.

Anton Pann s-a căsătorit în anul 1820 cu o fata săracă, fără zestre, pe nume Zamfira Agurezean.Din această căsătorie va rezulta un fiu, Lazăr. El va fi dezmoștenit de tatăl său în anul 1849, pentru că îl defăima oricând avea ocazia. A. Pann îl va repune totuși în drepturi prin testamentul său definitiv, iar Lazăr va moșteni tipografia tatăl său.

Căsătoria cu Zamfira se va termina prin divorț, după cca șapte ani.În anul 1826, se îndrăgostește de Anica, nepoata Platonidei, stareța Mănăstirii dintr-un Lemn.Aceasta era măritată și a fugit cu Anton Pann peste munți, la Brașov. Soțul ei a repudiat-o public.

Anton Pann a trăit cu ea în concubinaj și a avut doi copii cu Anica: pe Gheorghiță, mort la o vârstă fragedă, și pe Ținea. După zece ani de trai în comun, și această relație s-a destrămat.La 10 februarie 1840 s-a căsătorit cu Ecaterina, o tânără de 18 ani, tot fată săracă, fără zestre.

După moartea lui Anton Pann, deși era desemnată de acesta ca executor al testamentului său, nu și-a îndeplinit nici una dintre obligațiile prevăzute (înmormântarea decedatului la schitul Roșioara, ridicarea unui monument de marmură în amintirea lui, călugărirea ei) și s-a măritat foarte repede cu un fost ucenic al soțului.

Se presupune că Anton Pann a învățat a vorbi românește în perioada 1806-1812, când familia sa a locuit în Basarabia. În această perioadă el a intrat corist la biserica mare din Chișinău.În anul 1812, Anton Pann se mută la București. Aici devine paracliser la Biserica Olari și cântăreț la Biserica Sfinților.Între 1816-1819, Pann studiază la școala lui Petru Efesiul.

În tipografia acestuia va încerca să deprindă meșteșugul tipografiei.Nu este foarte sigur dacă Anton Pann a avut ocazia să audieze cursurile lui Gheorghe Lazăr, după cum informează unele surse.În jurul anilor 1826, a învățat la Brașov, de la Ion Barac, „a compune versuri mai potrivite”.

Înainte de anul 1821, împreună cu ieromonahul Macarie și cu protopsaltul Grigorie de la Mitrolopie, face parte din comisia care avea scopul de a traduce în limba română cântările liturgice. Ceilalți doi membri ai comisiei îl înșeală pe Pann, tipărind la Viena o seamă de lucrări traduse în comun, dar fără a preciza și numele său.În anul 1821, se refugiază la Brașov, din cauza izbucnirii revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.

În anul 1826 este dascăl la o școală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea.Predă lecții de muzică maicilor de la Mănăstirea dintr-un Lemn, de lângă Govora.De aici fuge la Brașov, ca urmare a unei aventuri amoroase cu nepoata stareței mănăstirii.În perioada cât a stat la Brașov, a cântat la biserica Sf. Nicolae și a predat la școala bisericii.

În anul 1830 Pann se afla din nou în Țara Românească, fiind învățător de muzică pentru copii, la școala de la Podul Mogoșoaiei.În această perioadă a purtat numele de Anton Pantoleon.În anul 1842, la 27 iunie, primește catedra de cântări bisericești de la Seminarul Mitropoliei, în urma decesului titularului de până atunci.În 1843 devine proprietar de tipografie.

Cărțile pe care le va edita vor purta în partea de jos a coperții inscripția „În tipografia lui Anton Pann”. În 1854 tipografia va deține „două teascuri, unul de fier și altul de lemn, cu cinci rânduri de slove, și anume: tertia, tițero, garmond, note orientale și note europene, toate cu căștile lor; cum și patru rânduri de ștempi și matrițe, dimpreună cu un instrument de turnatul slovelor, două instrumente mai mici și o mașină de tăiatul slovelor”.

În 1847 încearcă să își vândă, fără succes, publicațiile religioase către „monastirile de peste Olt”.În 1848 conduce corul Bisericii Crețulescu. În timpul acestui an va părăsi Bucureștii, din cauza izbucnirii epidemiei de holeră. Se presupune că după 11 iunie, data izbucnirii revoluției pașoptiste din Muntenia, ar fi compus melodia „Un răsunet”, pe versurile lui Andrei Mureșanu, care va deveni ulterior Imnul Național al României.

Presupunerile nu au suport real chiar dacă aceasta a rămas cunoscută în spațiul public…Dovezile le puteți găsi la Muzeul Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului.La 30 iulie 1848, jură pe Constituție, alături de cetățenii din Râmnicu Vâlcea.

În 1851, notorietatea lui Anton Pann atinge apogeul.Eforii Bisericii Sf. Nicolae din Brașov îi pune la dispoziție elevi care doresc să învețe arta muzicală. În acest an reușește să vândă din ce în ce mai bine publicațiile pe care le scotea la tipografia sa.

În 1854 își scrie testamentul, cu propria sa mână.Diferitele surse de informare sunt contradictorii în ceea ce privește autorul melodiei Imnului Național al României, „Deșteaptă-te, române!”.Unele surse îl indică pe Anton Pann ca fiind autorul melodiei „Un răsunet”,care după anul 1989 va deveni Imnul Național al României. Se presupune, fără nicio dovadă, că Anton Pann ar fi compus melodia în vara anului 1848.

Alte surse spun că însuși Andrei Mureșanu ar fi compus melodia, nu numai versurile.În fine, mai bine argumentate cu dovezi, unele surse demne de încredere, de la Muzeul Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului îl indică pe Gheorghe Ucenescu, fost elev de-al lui Pann, drept autor al melodiei.

A murit la 2 noiembrie 1854, de tifos, în casa sa din București, de pe strada Taurului, numărul 12 (azi strada Anton Pann, numărul 20). A fost înmormântat în curtea Bisericii Lucaci, din apropierea locuinței sale, din București.

Epitaful de pe crucea sa spune: „Aici s-a mutat cu jale/În cel din urmă an/Care în cărțile sale/Se citește Anton Pann./Acum mâna-i încetează,/La lumină cărți să dea./Împlinindu-și datoria/Și talantul ne-ngropând,/Ș-a făcut călătoria,/Dând în lume altor rând.”