Povestea frumoasei Hachicazuki de Alexandru Stefanescu dramatizare radiofonica basm japonez

Exact acum trei sute de ani, în timpul călătoriei sale de întoarcere din China, cărturarul român Nicolae Spătaru Milescu scria despre Japonia – ca încheiere la cartea sa Descrierea celei dintâi părţi a pământului numită Asia în care se află şi împărăţia Chinei cu oraşele şi provinciile sale – una dintre cele mai intere-‘ sunte relatări documentare cunoscute în literatura europeană a timpului : Descrierea vestitei şi marii insule a japonezilor şi ce se află acolo.1

Folosind cu mare grijă foarte puţinele însemnări scrise cunoscute pe atunci ale geografilor chinezi, ale lui Marco Polo sau ale unor misionari iezuiţi, dar mai ales informaţii personale, învăţatul călător ne-a lăsat o descriere plină de poezie care învăluie acele ţinuturi îndepărtate într-un nimb de mister.

Literatura scrisă japoneză poate fi cunoscută însă în evoluţia ei doar cu începere din secolele VI-VII, datorită celor două cărţi amintite mai sus, cu toate că rădăcinile ei se întind mult mai departe în timp, în tradiţia orală a unui trecut îoarte îndepărtat.