Pădurea spânzuraților

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu

Tema războiului, prin bogatul ei material de viață, cu nesfârșitele implicații de ordin sufletesc și social, prin ceea ce reprezintă ca dramatică încleștare de forțe, a atras în chip deosebit preocupările artistice ale lui Rebreanu atât în nuvelă cât și în roman. Momentul suprem obținut de scriitor în această direcție este romanul Pădurea spânzuraților.Tema romanului a fost experimentată de Rebreanu inițial pe spațiul mai restrâns, mai ușor de stăpânit, al unei nuvele: Catastrofa.

Manuscrisele sale păstrează câteva schițe, inclusiv planul acestei întâi faze, în care eroul reprezentativ se numea Virgil Bologa. Cel de-al doilea strat formativ l-a constituit vestea execuției fratelui său Emil de către austro-ungari și dezvăluirea până în amănunt, prin cercetări la fața locului, a feluluiîn care s-a întâmplat tragicul eveniment. Al treilea strat formativ l-a constituit încercările de viață prin care a trecut scriitorul în timpul războiului și cărora le-a dat expresie directă, poate prea directă, în paginile nuvelei Calvarul.Cât despre modelele artistice care au luminat efortul său creator, sugerându-i tehnicași procedeele de investigație psihologică, fundamental este Dostoevski din care Rebreanu a și tradus.

„Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu – Regia artistică: Gavriil Pinte – Dramatizarea radiofonică de Gavriil Pinte.
Redactor și coordonator de proiect: Domnica Țundrea