Pădurea spânzuraților

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu

Tema războiului, prin bogatul ei material de viaţă, cu nesfârşitele implicaţii de ordin sufletesc şi social, prin ceea ce reprezintă ca dramatică încleştare de forţe, a atras în chip deosebit preocupările artistice ale lui Rebreanu atât în nuvelă cât şi în roman. Momentul suprem obţinut de scriitor în această direcţie este romanul Pădurea spânzuraţilor.Tema romanului a fost experimentată de Rebreanu iniţial pe spaţiul mai restrâns, mai uşor de stăpânit, al unei nuvele: Catastrofa.

Manuscrisele sale păstrează câteva schiţe, inclusiv planul acestei întâi faze, în care eroul reprezentativ se numea Virgil Bologa. Cel de-al doilea strat formativ l-a constituit vestea execuţiei fratelui său Emil de către austro-ungari şi dezvăluirea până în amănunt, prin cercetări la faţa locului, a feluluiîn care s-a întâmplat tragicul eveniment. Al treilea strat formativ l-a constituit încercările de viaţă prin care a trecut scriitorul în timpul războiului şi cărora le-a dat expresie directă, poate prea directă, în paginile nuvelei Calvarul.Cât despre modelele artistice care au luminat efortul său creator, sugerându-i tehnicaşi procedeele de investigaţie psihologică, fundamental este Dostoevski din care Rebreanu a şi tradus.

„Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu – Regia artistică: Gavriil Pinte – Dramatizarea radiofonică de Gavriil Pinte.
Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea