Nory

Adaptare radiofonica dupa romanul Radacini de Hortensia Papadat Bengescu

Radacini isi trage substanta epica dintr-o evolutie, atat a subiectului si materialului naratiunii, cat si a structurii narativ discursive cc-l compune. Romanul a fost citit, pe fragmente, in sedinte succesive ale cenaclului Sburatorul (intre 1937 si 1938), iar ochiul atent si opinia ferma a celebrului maestru, Eugen Lovinescu, isi pun amprenta in chip fundamental pe obiectul artistic rezultat. Desi sustinator infocat si adesea polemic al sincronismului in poezie si al modernismului in general, Lovinescu, se stie, era adeptul fervent al unei evolutii a prozei de la subiectiv la obiectiv. Scrisul Hortensia Papadat-Bengescu e un caz intru totul paradigmatic din acest punct de vedere.

In ce priveste subiectul, Radacini dezvolta, cum e si de asteptat, fire narative ramase adiacente, secundare in primele trei volume ale tetralogiei. Protagonista romanului este Nory Baldovin, „feminista Nory”, asa cum o stim din cartile precedente, fecioara absoluta si agresiva, masculinizata, moderna prin definitie si nestatornica prin vocatie, calatoarea perpetua printre oameni si stari, printre geografii diferite si, nu in ultimul rand, printr-o seric prodigioasa de domicilii, unul mai de scurta durata decat celalalt.

Romanul, insa, in buna traditie obiectiva (care c si „moralista” intr-o oarecare masura), o judeca, oprind-o din aceasta debordanta intrucatva maligna. Prima asertiune a cartii a consfinteste tocmai o asemenea sincopa („in dreptul Pasagiului, Nory se opri.”), iar de aici se deduc deja semnificatiile titlului.