Mos Goriot

O minunata si completa bucata audio de pe vremuri tulburi, ce parca doar in romane au exista. Jucata in spiritul vechi de actori dusi demult, aceasta piesa de teatru radiofonic va fi o capodopera pentru noi cei de pe lumea cealalta, o vom cauta acolo….si ne vom intalnic cua ceste personaje banale dar si fabuloase

Moș Goriot face parte din Comedia umană, ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta s-a născut în 1830, odată cu publicarea a două volume intitulate Scene din viața privată, în care a adunat toate nuvelele scrise până atunci. Romanul de față reprezintă cheia de boltă a întregului ciclu, întrucât Balzac introduce aici procedeul personajelor „reparaissant”– al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane (Rastignac,Vautrin, doamna de Restand etc.). Acțiunea se desfășoară în pensiunea doamnei Vauquer, unde întâlnim oameni provenind din diferite medii sociale: studenți, negustori, ocnași, femei din burghezia scăpătată etc.

Moș Goriot și-a sacrificat toată averea strânsă de-a lungul vieții pentru a-și face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (căsătorită cu un aristocrat) și pe Delphine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Tinerele doamne își disprețuiesc însă tatăl, considerat o persoană mult prea modestă pentru „înalta” societate din care ele ajunseseră să facă parte. Pentru cele două fiice, Goriot rămâne, pur și simplu, o sursă permanentă de bani și îl vor lăsa să moară în mizerie, vegheat doar de Rastignac, fără să îl viziteze nici măcar atunci când el se află pe patul morții. Chiar și pe ultimul drum, spre cimitir, Moș Goriot îl va avea alături doar pe Rastignac. La capătul zilelor, Moș Goriot ajunge la trista concluzie că adevăratele sentimente, sincere și profunde, nu pot exista decât la oamenii săraci, lipsiți de orice fel de avere.

Paralel cu destinul lui Moș Goriot, Balzac înfățișează evoluția tânărului provincial Eugene de Rastignac, tânărul student la drept care dorește să reușească în viață prin muncă cinstită, dar care, cu timpul, sub influența lui Vautrin, un personaj cinic și misterios, ajunge la concluzia că pentru a-și atinge scopurile trebuie să facă uz de orice mijloace. „Educația” pe care Vautrin i-o insuflă lui Rastignac presupune o adaptare perfectă la situația existentă, la principiile „moralei” burgheze. În final, Vautrin este arestat ca ocnaș evadat, iar Rastignac, pătruns în „înalta” societate prin intermediul lui Delphine de Nucingen, al cărei amant devenise, lansează Parisului sfidarea: „Și acum între noi doi.”

Cel mai mare creator de fapturi umane care a existat, Balzac a privit în față și a sondat în adâncurile lui misterul creației. … Forma naturală a creației e însă cea care furnizează înscrieri la starea civilă. Adica paternitatea. În opera oricărui scriitor de geniu există întotdeauna o scriere a cărei funcție e de a transmite un mesaj profund și care se comportă ca o celulă-mamă. Totul se petrece la Balzac ca și cum această funcție ar fi deținută de Moș Goriot. Nu numai pentru că el conține cele mai multe dintre personajele-cheie ale lui Balzac, Vautrin, Rastignac, Bianchon, soții Nucingen, ci pentru că Moș Goriot înseamnă întâi de toate personajul din titlu și misterul paternității. (Albert Thibaudet)