Mos Goriot de Honore de Balzac (1954) teatru audio la microfon

Distributie: Nicolae Neamtu-Ottonel, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Nineta Gusti, Rodica Tapalagă, Victoria Mierlescu, Paula Sorescu Lucian, Valentin Plătăreanu, Ileana Stana Ionescu, Tanti Cocea, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Mircea Anghelescu

O minunata si completa bucata audio de pe vremuri tulburi, ce parca doar in romane au exista. Jucata in spiritul vechi de actori dusi demult, aceasta piesa de teatru radiofonic va fi o capodopera pentru noi cei de pe lumea cealalta, o vom cauta acolo….si ne vom intalnic cua ceste personaje banale dar si fabuloase

Moş Goriot face parte din Comedia umană, ciclu în a cărui componenţă intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane şi eseuri) şi 48 lucrări neterminate. Ideea continuităţii dintr-o lucrare în alta s-a născut în 1830, odată cu publicarea a două volume intitulate Scene din viaţa privată, în care a adunat toate nuvelele scrise până atunci. Romanul de faţă reprezintă cheia de boltă a întregului ciclu, întrucât Balzac introduce aici procedeul personajelor „reparaissant”– al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane (Rastignac,Vautrin, doamna de Restand etc.). Acţiunea se desfăşoară în pensiunea doamnei Vauquer, unde întâlnim oameni provenind din diferite medii sociale: studenţi, negustori, ocnaşi, femei din burghezia scăpătată etc.

Moş Goriot şi-a sacrificat toată averea strânsă de-a lungul vieţii pentru a-şi face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (căsătorită cu un aristocrat) şi pe Delphine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Tinerele doamne îşi dispreţuiesc însă tatăl, considerat o persoană mult prea modestă pentru „înalta” societate din care ele ajunseseră să facă parte. Pentru cele două fiice, Goriot rămâne, pur şi simplu, o sursă permanentă de bani şi îl vor lăsa să moară în mizerie, vegheat doar de Rastignac, fără să îl viziteze nici măcar atunci când el se află pe patul morţii. Chiar şi pe ultimul drum, spre cimitir, Moş Goriot îl va avea alături doar pe Rastignac. La capătul zilelor, Moş Goriot ajunge la trista concluzie că adevăratele sentimente, sincere şi profunde, nu pot exista decât la oamenii săraci, lipsiţi de orice fel de avere.

Paralel cu destinul lui Moş Goriot, Balzac înfăţişează evoluţia tânărului provincial Eugene de Rastignac, tânărul student la drept care doreşte să reuşească în viaţă prin muncă cinstită, dar care, cu timpul, sub influenţa lui Vautrin, un personaj cinic şi misterios, ajunge la concluzia că pentru a-şi atinge scopurile trebuie să facă uz de orice mijloace. „Educaţia” pe care Vautrin i-o insuflă lui Rastignac presupune o adaptare perfectă la situaţia existentă, la principiile „moralei” burgheze. În final, Vautrin este arestat ca ocnaş evadat, iar Rastignac, pătruns în „înalta” societate prin intermediul lui Delphine de Nucingen, al cărei amant devenise, lansează Parisului sfidarea: „Şi acum între noi doi.”

Cel mai mare creator de fapturi umane care a existat, Balzac a privit în faţă şi a sondat în adâncurile lui misterul creaţiei. … Forma naturală a creaţiei e însă cea care furnizează înscrieri la starea civilă. Adica paternitatea. În opera oricărui scriitor de geniu există întotdeauna o scriere a cărei funcţie e de a transmite un mesaj profund şi care se comportă ca o celulă-mamă. Totul se petrece la Balzac ca şi cum această funcţie ar fi deţinută de Moş Goriot. Nu numai pentru că el conţine cele mai multe dintre personajele-cheie ale lui Balzac, Vautrin, Rastignac, Bianchon, soţii Nucingen, ci pentru că Moş Goriot înseamnă întâi de toate personajul din titlu şi misterul paternităţii. (Albert Thibaudet)

Other Channels