Miorița

Adaptarea radiofonică de Constantin Dinischiotu.

Înregistrare din anul 1990.

Bartolomeu Valeriu Anania și-a focalizat energiile creatoare atât în poezie, având câteva volume ce dau seamă de ecouri ale literaturii isihaste/hagiografice românești (Geneze, File de Acatist, Anamneze), cât și în proză (romanul Străinii din Kipukua, volumul de nuvele Amintirile peregrinului apter), eseistică (Cerurile Oltului, Din spumele mării), memorialistică (Rotonda plopilor aprinși, Memorii). Însă măsura talentului literar pare să și-o fi dat-o în dramaturgie, prin piesele Miorița, Meșterul Manole, Steaua Zimbrului.

Ceea ce conferă individualitate dramaturgiei sale este preocuparea pentru valorificarea universului spiritual al spațiului mioritic, de la limba arhaică, la teme și motive folclorice, credințe, eresuri, mituri. Limba acestor texte dovedește un intens efort de obținere a unui „grai cu adevărat românesc.“ De altfel, autorul mărturisea: „La mânăstire am citit în limba veche a bisericii graiul cu adevărat românesc și aș bănui că fără cărțile mânăstirii aș fi lucrat mai prost decât lucrez.“