Cartea nuntii

După trei ani în țări străine, Jim Marinescu se întoarse, cu trenul la București, orașul natal. În tren, în compartimentul în care stătea Jim se mai afla și o domnișoară a cărei inocența îl atrase și pe care o sărută.

Casă unde se găseau rudele sale era închiriată și majoritatea lucrurilor erau împachetate de când se mutaseră. Acolo locuiau mama și mătușile lui Jim, Iaca, bunica să, domnul Popescu(soțul Agepsiei), Silvestru Capitanovici, profesor de istorie, unchiul lui Jim și servitoarea, baba Chiva.

Apoi își vizită prietenele: Medry, Dora și Lola. Încearcă să o cucerească pe Dora, însă renunță aflând că este logodită cu un tânăr plecat în străinătate, iar superficialitatea și atitudinea glacială a Lolei îl compleșira.

Bobby Bolicrat, elev în clasa a VII-a, încerca să copie la ora de istorie, dar Silvestru îl văzu și îi confiscă oracolul. În speranța de a-și obține oracolul, Bobby își trimise sora, pe Vera, domnișoară care fusese sărutată de Jim în tren, la Silivestru.

Când Vera, tânăra în vârstă de 18 ani, îl văzu pe Jim în curte verificându-și Peugeotul se îndrepta spre el și îl ruga să-i obțină oracolul confiscat de Silivestru, ceea ce Jim făcu. La plecare, Jim o conduse acasă, stabilind să se întâlnească în zilele următoare.

„Cartea nunții” de George Călinescu.
Dramatizare radiofonică de Nicolae Neagoe.

Înregistrare din anul 1990.