Ioan Gavrilă Ogoreanu teatru biografic istoria românilor partea I

Ion Gavrilă Ogoranu (1923 – 2006) s-a născut într-o familie de români cu trei copii, în Țara Făgărașului. A învățat la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, apoi cursurile Facultății de Agronomie din Cluj. S-a angajat ca luptător anticomunist în facultate, la Cluj. Pentru activitatea sa a fost condamnat, în contumacie, la moarte. Timp de 29 de ani, organele securității nu au putut să-l captureze.

A fost prins în 1976, dar a fost salvat de la execuție cu ajutorul soției sale Ana Gavrilă Ogoranu, când aceasta a cerut în scris intervenția directă a președintelui american Richard Nixon. A fost înmormântat la 4 mai 2006 în cimitirul satului Galtiu din comuna Sântimbru, județul Alba.

Grupul său din care făceau parte 12 tineri, majoritatea studenţi sau absolvenţi de facultate, a rezistat cu arma în mână aproape 10 ani în Munții Făgăraș în condiții dificile.

 

Banda falsă de luptători anticomunişti infiltraţi în gruparea lui Gavrilă Ogoranu

Pentru că nu a reuşit să anihileze grupurile de rezistenţă din munţi, Securitatea a creat  o organizație de anihilare a partizanilor. Membrii ei s-au infiltrat printre luptători, însă au sfârşit tragic. O astfel de soartă au avut Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie, care au devenit „eroi în lupta cu duşmanii orânduirii noastre socialiste“.

Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie au fost trimişi de Securitate pentru anihilarea grupării lui Ion Gavrilă Ogoranu, unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti. Dar misiunea lor nu s-a sfârşit cum ar fi vrut regimul: cei doi au fost împuşcaţi de partizani în 1951.

Au fost lăsaţi apoi să zacă în groapa în care au fost aruncaţi după ce au fost împuşcaţi, timp de aproape două decenii. Securitatea şi-a adus aminte de ei după ce părinţii lui Anghel au cerut insistent să afle cum a sfârşit copilul lor şi au revendicat osemintele.

Mai mult decât atât, în anul 1969, Ion Stănescu, preşedintele Securităţii Statului, a emis un ordin în care era prevăzut ca Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie să fie declaraţi eroi „pentru vitejia, devotamentul, spiritul de sacrificiu şi eroismul de care au dat dovadă în lupta cu duşmanii patriei şi ai poporului muncitor“.

Din documentul aflat  în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aflăm că „în anul 1951, pentru lichidarea bandei teroriste condusă de Gavrilă Ioan, s-a constituit o bandă falsă, compusă din Anghel Nicolae, Boian Ion, Vrabie Ion şi Motrescu Vasile“.

Acţiunea nu a fost dusă la sfârşit, întrucât Vasile Motrescu a trădat, ceilalţi fiind împuşcaţi de partizani.