✔️ Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viaţa românească, Versuri şi proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar şi artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară şi artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundaţiilor Regale, Universul literar, Vremea şi la multe alte publicaţii, iar după a doua conflagraţie mondială la Lumea lui George Călinescu şi mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului preţuirea unor critici prestigioşi, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii ’30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai şi Vin şi apă, trei cărţi de proză: Mici satisfacţii, Un porc de câne şi Bercu Leibovici şi două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie şi otravă. Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur, pus în scenă la Naţionalul bucureştean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 şi 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat în 2000.✔️ Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat şi oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziţia spirituală faţă de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparţin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite epigramistului.✔️ Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului Peripeţiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicată in 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu.✔️ Pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri se baza pe calităţile sale gustative remarcabile. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.✔️ Calităţile sale gustative şi experienţa deosebit de variată şi complexă pe care o avea în degustarea vinurilor româneşti, în special, îl făcea capabil să identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria şi anul fabricaţiei, dar şi alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăţi de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.✔️ A scris şi un Tratat despre vinuri, coniacuri şi tehnica degustării acestora, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut.
