Fratii Jderi film romanesc istoric online

Frații Jderi este un film istoric românesc în două părți din 1974, regizat de Mircea Drăgan

Frații Jderi, ne apare dominat de preocuparea de reconstituire a vremii lui Ștefan. Aici se înmănunchează în jurul figurii voievodului firele a nenumărate acțiuni, unele aventuroase, altele exprimând faptele și gândirea politică a domnitorului și sfetnicilor lui, alături de fapte de arme, alături de tragedia înfruntărilor pe viață și pe moarte pentru a supraviețui, pentru a păstra independența, pentru a trăi liber. Realizatorul filmului pare o clipă că este tentat să exploateze cu precădere ceea ce ar sugera acele acțiuni aventuroase impregnate de romantismul unui roman de capă și spadă.

Mai ales în prima parte, «Ucenicia lui Ionuț», unde se oferă prilejul unei montări cu acțiuni palpitante, alerte și, bineînțeles, spectaculoase. Dar acest aspect are în film o întindere episodică. El este urmat de alte episoade, fiecare invocat pentru a da nota de ansamblu a epocii reconstituită din fragmente.

Accentul cade deci, în film, pe ilustrarea istoriei, care devine astfel o trecere în revistă a locurilor și personajelor în veșminte mai mult sau mai puțin festive, de obicei mai mult festive, o succesiune de portrete dintre care, din păcate, niciunul nu devine memorabil. Mircea Drăgan demonstrează și de astă dată slăbiciunea sa pentru marea montare care presupune mase de figuranți în costume de epocă. Spre regretul nostru abundența mijloacelor exterioare nu izbutește să dea nici pregnanță, nici strălucire și nici rezonanță contemporană. Nici chiar acele pagini din opera sadoveniană ce sunt, s-ar zice, anume scrise pentru cinematograf — ambuscada în care cad lonuț și Alexăndrel după fuga lor pripită de la Ionășeni — nu dobândesc expresia atât de profundă a vremurilor de băjenie din roman.

Regizorul pare, la un moment dat, covârșit de propria sa montare. Așa se face că marea luptă, marele moment al bătăliei cu tătarii, clipă de urgie pentru moldoveni, lasă pe ecran o imagine difuză, de mișcare amorfă, dar nu de încleștare pe viață și pe moarte. Nu știm astăzi cât de «spectaculos» s-au bătut moldovenii lui Ștefan, dar știm că acea năvălire a tătarilor a lăsat peste secole un sentiment de mare încercare pentru popor și de aprigă luptă întru supraviețuire. Filmul rămâne doar spectacolul acestui sentiment.

Nu-i contestă nimeni regizorului dexteritatea de a face distribuții mari, distribuții în care actori de prima mână ai scenelor noastre sunt aduși în roluri care le pot demonstra calitățile actoricești. O asemenea distribuție a făcut și de astă dată, încredințându-i lui Gheorghe Cozorici rolul lui Ștefan. Pentru că Gheorghe Cozorici știe să fie o prezență impunătoare, vocea lui are inflexiunile romantice ale marilor conducători, prezența lui însuflețește sentimente nobile și animă conștiințele. Dealtfel, cele mai bune scene din film sunt cele în care Cozorici ― Ștefan cel Mare ― se adresează mulțimilor. Regizorul I-a ales bine și pe George Calboreanu în rolul lui Nichifor Căliman, sau pe Sebastian Papaiani în rolul lui lonuț (rol în care actorul este de astă dată într-o ipostază nouă, dominată de sobrietate).

Ștefan Velniciuc în Alexăndrel face un debut demn de reținut, izbutind să sugereze toată duplicitatea și nestatornicia lui Alexăndrel, sugerând complexitatea personajului. Emanoil Petruț (Nicoară), lurie Darie (Simion, singurul care reușește, împreună cu Gogolea — Colea Răutu, o scenă într-adevăr spectaculoasă în acea încercare de furt a armăsarului domnesc), Florin Piersic, Carmen Stănescu, Geo Barton, Sandina Stan, Draga Olteanu, Gheorghe Dinică, George Motoi, impun prin simpla lor prezență, chiar dacă personajele încredințate nu beneficiază de partituri dramatice de o amploare demnă de cei chemați să le interpreteze.

Se poate vorbi în filmul lui Drăgan de o contribuție corectă a imaginii semnată de Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin, dar se poate imputa scenografiei lui C. Simionescu ca și costumelor lui Horia Popescu obsesia muzeală. Pe scurt, Frații Jderi rămâne un film care ne face să ne întrebăm cu oarecare grijă despre partea a doua închinată lui Ștefan cel Mare și, totodată, să formulăm speranța că filmul următor închinat domnitorului moldovean va păși dincolo de cadrul exterior al epocii, spre adevărul și rezonanțele ei profunde și actuale. Gheorghe Cozorici – domnitorul Ștefan cel Mare Sebastian Papaiani – Ionuț Jder, fiul comisului Manole George Calboreanu – starostele Nechifor Căliman Toma Dimitriu – arhimandritul Amfilohie Șendrea Geo Barton – comisul Manole Păr Negru Sandina Stan – comisoaia Ilisafta, soția lui Iurie Darie – comisul al II-lea Simion Jder, fratele lui Ionuț Emanoil Petruț – ieromonahul Nicodim / Nicoară Jder, fratele lui Ionuț Florin Piersic – vistiernicul Cristea Jder, fratele lui Ionuț Ioana Drăgan – Candachia, soția vistiernicului Cristea George Motoi – Damian Jder din Liov, fratele lui Ionuț Ștefan Velniciuc – Alexăndrel Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare Carmen Stănescu – jupâneasa Tudosia Valeria Marian – jupânița Nasta Draga Olteanu-Matei – ghicitoarea Raluca Jean Constantin – Zailic Colea Răutu – Grigore Gogolea Gheorghe Dinică – medelnicerul Dumitru Crivăț Puiu Călinescu – părintele Stratonic Lucia Rîpeanu – pana Mina, hangiță Marcel Anghelescu – hangiul Iohan Roșu Iulian Necșulescu – vornicul Bode Aurel Rogalski – logofătul Toma Petre Simionescu George Carabin – boierul Vlaicu, unchiul lui Ștefan Mihai Soroțchi Hans Pomarius Traian Dănceanu Sabin Făgărășanu Andrei Bursaci Mircea Cosma Valentin Plătăreanu Cornel Poenaru Vasile Hașiganu Ernest Maftei – Lazăr, slujitor la Herghelia domnească Nicolae Veniaș Eliza Petrăchescu Șerban Cantacuzino Gheorghe Șimonca Ada D’Albon Azimioară Vasile Manta Cornel Ispas Mihai Vasile Boghiță George Calboreanu Jr. Nicu Antoniu Maria Ploae – soția țăranului Tudoruț Nicolae Brancomir (necreditat) – Iusuf Ceauș

(Visited 47 times, 1 visits today)
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Din aceeasi categorie...

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x