Fratii Jderi film romanesc istoric online

Frații Jderi este un film istoric românesc în două părți din 1974, regizat de Mircea Drăgan

Frații Jderi, ne apare dominat de preocuparea de reconstituire a vremii lui Ștefan. Aici se înmănunchează în jurul figurii voievodului firele a nenumărate acțiuni, unele aventuroase, altele exprimând faptele și gândirea politică a domnitorului și sfetnicilor lui, alături de fapte de arme, alături de tragedia înfruntărilor pe viață și pe moarte pentru a supraviețui, pentru a păstra independența, pentru a trăi liber. Realizatorul filmului pare o clipă că este tentat să exploateze cu precădere ceea ce ar sugera acele acțiuni aventuroase impregnate de romantismul unui roman de capă și spadă.

Mai ales în prima parte, «Ucenicia lui Ionuț», unde se oferă prilejul unei montări cu acțiuni palpitante, alerte și, bineînțeles, spectaculoase. Dar acest aspect are în film o întindere episodică. El este urmat de alte episoade, fiecare invocat pentru a da nota de ansamblu a epocii reconstituită din fragmente.

Accentul cade deci, în film, pe ilustrarea istoriei, care devine astfel o trecere în revistă a locurilor și personajelor în veșminte mai mult sau mai puțin festive, de obicei mai mult festive, o succesiune de portrete dintre care, din păcate, niciunul nu devine memorabil. Mircea Drăgan demonstrează și de astă dată slăbiciunea sa pentru marea montare care presupune mase de figuranți în costume de epocă. Spre regretul nostru abundența mijloacelor exterioare nu izbutește să dea nici pregnanță, nici strălucire și nici rezonanță contemporană. Nici chiar acele pagini din opera sadoveniană ce sunt, s-ar zice, anume scrise pentru cinematograf — ambuscada în care cad lonuț și Alexăndrel după fuga lor pripită de la Ionășeni — nu dobândesc expresia atât de profundă a vremurilor de băjenie din roman.

Regizorul pare, la un moment dat, covârșit de propria sa montare. Așa se face că marea luptă, marele moment al bătăliei cu tătarii, clipă de urgie pentru moldoveni, lasă pe ecran o imagine difuză, de mișcare amorfă, dar nu de încleștare pe viață și pe moarte. Nu știm astăzi cât de «spectaculos» s-au bătut moldovenii lui Ștefan, dar știm că acea năvălire a tătarilor a lăsat peste secole un sentiment de mare încercare pentru popor și de aprigă luptă întru supraviețuire. Filmul rămâne doar spectacolul acestui sentiment.

Nu-i contestă nimeni regizorului dexteritatea de a face distribuții mari, distribuții în care actori de prima mână ai scenelor noastre sunt aduși în roluri care le pot demonstra calitățile actoricești. O asemenea distribuție a făcut și de astă dată, încredințându-i lui Gheorghe Cozorici rolul lui Ștefan. Pentru că Gheorghe Cozorici știe să fie o prezență impunătoare, vocea lui are inflexiunile romantice ale marilor conducători, prezența lui însuflețește sentimente nobile și animă conștiințele. Dealtfel, cele mai bune scene din film sunt cele în care Cozorici ― Ștefan cel Mare ― se adresează mulțimilor. Regizorul I-a ales bine și pe George Calboreanu în rolul lui Nichifor Căliman, sau pe Sebastian Papaiani în rolul lui lonuț (rol în care actorul este de astă dată într-o ipostază nouă, dominată de sobrietate).

Ștefan Velniciuc în Alexăndrel face un debut demn de reținut, izbutind să sugereze toată duplicitatea și nestatornicia lui Alexăndrel, sugerând complexitatea personajului. Emanoil Petruț (Nicoară), lurie Darie (Simion, singurul care reușește, împreună cu Gogolea — Colea Răutu, o scenă într-adevăr spectaculoasă în acea încercare de furt a armăsarului domnesc), Florin Piersic, Carmen Stănescu, Geo Barton, Sandina Stan, Draga Olteanu, Gheorghe Dinică, George Motoi, impun prin simpla lor prezență, chiar dacă personajele încredințate nu beneficiază de partituri dramatice de o amploare demnă de cei chemați să le interpreteze.

Se poate vorbi în filmul lui Drăgan de o contribuție corectă a imaginii semnată de Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin, dar se poate imputa scenografiei lui C. Simionescu ca și costumelor lui Horia Popescu obsesia muzeală. Pe scurt, Frații Jderi rămâne un film care ne face să ne întrebăm cu oarecare grijă despre partea a doua închinată lui Ștefan cel Mare și, totodată, să formulăm speranța că filmul următor închinat domnitorului moldovean va păși dincolo de cadrul exterior al epocii, spre adevărul și rezonanțele ei profunde și actuale.

Gheorghe Cozorici – domnitorul Ștefan cel Mare
Sebastian Papaiani – Ionuț Jder, fiul comisului Manole
George Calboreanu – starostele Nechifor Căliman
Toma Dimitriu – arhimandritul Amfilohie Șendrea
Geo Barton – comisul Manole Păr Negru
Sandina Stan – comisoaia Ilisafta, soția lui
Iurie Darie – comisul al II-lea Simion Jder, fratele lui Ionuț
Emanoil Petruț – ieromonahul Nicodim / Nicoară Jder, fratele lui Ionuț
Florin Piersic – vistiernicul Cristea Jder, fratele lui Ionuț
Ioana Drăgan – Candachia, soția vistiernicului Cristea
George Motoi – Damian Jder din Liov, fratele lui Ionuț
Ștefan Velniciuc – Alexăndrel Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare
Carmen Stănescu – jupâneasa Tudosia
Valeria Marian – jupânița Nasta
Draga Olteanu-Matei – ghicitoarea Raluca
Jean Constantin – Zailic
Colea Răutu – Grigore Gogolea
Gheorghe Dinică – medelnicerul Dumitru Crivăț
Puiu Călinescu – părintele Stratonic
Lucia Rîpeanu – pana Mina, hangiță
Marcel Anghelescu – hangiul Iohan Roșu
Iulian Necșulescu – vornicul Bode
Aurel Rogalski – logofătul Toma
Petre Simionescu
George Carabin – boierul Vlaicu, unchiul lui Ștefan
Mihai Soroțchi
Hans Pomarius
Traian Dănceanu
Sabin Făgărășanu
Andrei Bursaci
Mircea Cosma
Valentin Plătăreanu
Cornel Poenaru
Vasile Hașiganu
Ernest Maftei – Lazăr, slujitor la Herghelia domnească
Nicolae Veniaș
Eliza Petrăchescu
Șerban Cantacuzino
Gheorghe Șimonca
Ada D’Albon Azimioară
Vasile Manta
Cornel Ispas
Mihai Vasile Boghiță
George Calboreanu Jr.
Nicu Antoniu
Maria Ploae – soția țăranului Tudoruț
Nicolae Brancomir (necreditat) – Iusuf Ceauș