Adjectivul – parte de vorbire flexibila

LaTimp Forums Gramaticii limbii romane – teorie, fise de lucru, teste Adjectivul – parte de vorbire flexibila

This topic contains 2 replies, has 1 voice, and was last updated by

 
Keymaster
3 weeks, 6 days ago.

  • Author
    Posts
  • #733

    Keymaster
    Offline
    Topics: 1409
    Replies: 911
    Been thanked: 28 times

    Adjectivul

     

    ADJECTIVUL

     

    Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (calitatea) unui obiect. 
    Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz.

    Adjectivul poate exprima: insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, usor, drag, tanar etc.
    Materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc.
    Originea: oltean, frantuzesc, studentesc, taranesc, vienez, american etc.

     

    Felul adjectivelor:

    a) – propriu-zise: frumos, bun, curajos etc.
    b) – provenite din: – verbe la participiucitit, citita, scris, scrisa.
    – verb la gerunziumaini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi etc.
    – pronumeAcel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal demonstrativ)
    Fiecare elev (alt, oricare) – adjectiv pronominal nehotarat.
    Nici un copac (nici o) – adjectiv pronominal negativ
    – (adjectiv pronominal interogativ).
    Stiu / care copii sunt cuminti. / – adjectiv pronominal relativ rol de element relational, functia sintactica de atribut adjectival.
    Copiii mei sunt cuminti – adjectiv pronominal posesiv.

     

    Dupa terminatie, adjectivele sunt:

    a) – variabile – cu doua terminatiibun-buna, buni-bune, moale-moi
    cu o terminatieverde- verzi
    b) – invariabilegri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice

     

    Dupa forma, adjectivele sunt:

    a) – simple, formate dintr-un singur cuvantfrumos, inalt, bun
    b) – compusecumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-roman etc.
    c) – locutiuni adjectivale:
    (om) cu dare de mana – instarit, bogat
    (om) cu scaun la cap – chibzuit
    (om) cu noroc – norocos
    (om) cu minte – intelept
    (om) cu capul in nori – aiurit, zapacit, neatent
    (om) fara teama si prihana – pur, neprihanit etc.

     

    GRADELE DE COMPARATIE

    Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect.
    Gradele de comparatie sunt:

    – Pozitivul – enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun, elev silitor, fata frumoasa.
    Comparativul: – de superioritatemai bun, mai silitor, mai frumoasa
     de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa.
    – de inferioritatemai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.

    Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: “ca”, “decat”, “intocmai ca”, “asa ca”, “la fel de”, “tot asa de”.
    El este mai putin bun ca (decat) acesta.
    Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.
    Tu esti mai silitor decat sora ta. 

     

    Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut.

    a) Superlativul relativ – arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: “cel”, “cea”, “cei”, “cele”.
    ex : El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)

    Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: “dintre”, “intre”.
    ex: Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.

    Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.
    ex: Tu esti cea mai frumoasa.

    b) Superlativul absolut – arata ca insusirea este in cel mai inalt grad fara a fi comparata cu o alta insusire.
    Se construieste cu ajutorul adverbului “foarte”, mai rar cu adverbul “tare”.
    ex:Ea este foarte frumoasa.
    Tu esti tare harnic. 

     

    Pe langa aceste adjective, exista o serie de locutiuni adjectivale care pot reda superlativul absolutcu totul si cu totul, nespus de, uluitor de, nemaipomenit de, extraordinar de, din cale-afara de etc.

    Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative.

    Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major, gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, intreg, mort, complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin etc.

     

    FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

    Atribut adjectivalAm citit o carte interesanta.
    Nume predicativZiua era frumoasa.
    Complement indirectDin galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns bogat.
    Element predicativ suplimentar: Cararea cobora chinuita. (nominativ)
    Eu te stiu de inteleapta. (acuzativ)

    Complement circumstantial de timpDe tanara era recunoscuta drept un talent.
    Te cunosc de mica.

    Complement circumstantial de mod: El era mai mult indraznet decat istet.
    Complement circumstantial de cauza: Toata lumea o evita de rea.
    Tu stai acasa de bolnava.

    Complement de relatie: De cuminte, e cuminte,
    Dar de gura-i cat o sura.

    Complement circumstantial de concesie: Chiar bolnav si tot va veni la scoala.

    De retinut :

    Prin pozitia antepusa fata de substantivul pe care il determina, adjectivul preia articolul acestuia:

    Copilul frumos – Frumosul copil
    Un elev harnic – Un harnic elev

    Adjectivul isi poate schimba valoarea gramaticala devenind: substantiv (prin substantivizare) – Frumosul merge pe apa. (articol hotarat)
    Cel frumos merge pe apa(articol demonstrativ)
    Un frumos ca el rar intalnesti. (articol nehotarat)
    adverb:

    Tu canti frumos(adverb de mod, complement de mod).

    Attachments:
  • #12284

    Keymaster
    Offline
    Topics: 1409
    Replies: 911
    Been thanked: 28 times

    Adjectivul –  Sa recapitulăm

     

    Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect.

    Clasificare

    După înţeles

    1. Adjective propriu-zise:
    a) variabile (îşi modifică forma după genul, numărul şi cazul substantivului):
    – cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare, dulce, verde, rece, subţire (vânt rece, apă rece, ochi reci, ploi reci)
    – cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi, dibaci, vioi, amărui (băiat vioi, fată vioaie, copii vioi, priviri vioaie)
    – cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu, lung, molâu, lumesc (păr lung, stradă lungă, stâlpi lungi, clipe lungi)
    – cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru, maximă celebră, tenori celebri, cărţi celebre)
    b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen, număr, caz): bleu, precoce, gri, roz

     

    2. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale):
    – pronominale (posesive, de întărire, nehotărâte, demonstrative, negative, relative, interogative)
    – participiale: tema scrisă
    – gerunziale: putere crescândă
    – adverbiale: asemenea oameni

     

    După formă
    1. Simple: frumos, blând
    2. Compuse: cumsecade, nord-american

     

    Grade de comparaţie
    1. Pozitiv: înalt
    2. Comparativ:
    a) de superioritate: mai înalt
    b) de egalitate: la fel de înalt
    c) de inferioritate: mai puţin înalt

     

    3. Superlativ:
    a) relativ:
    – de superioritate: cel mai înalt
    – de inferioritate: cel mai puţin înalt
    b) absolut:
    – de superioritate: foarte înalt
    – de inferioritate: foarte puţin înalt
    Adjective fără grad de comparaţie: superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim, complet, viu, mort, veşnic, principal, deplin, unic.

     

    Funcţii sintactice
    1. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează.
    2. Nume predicativ: Ziua era frumoasă.
    3. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă.
    4. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid.
    5. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic.
    6. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii.
    7. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau.

     

    Locuţiunea adjectivală

    Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, având valoarea unui adjectiv.

     

    Clasificare
    1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot unul şi unul
    2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel, cu capul în nori

  • #19377

    Keymaster
    Offline
    Topics: 1409
    Replies: 911
    Been thanked: 28 times

You must be logged in to reply to this topic.

Cauta
Search
Generic filters
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search in comments
Filter by Custom Post Type