Aurul negru

Zaharia Duhu, eroul principal, viseaza „intr-o primavara lina cum au trecut pe aicea mii”, un „banchel al umbrelor la care se inchinau oaspeti ciudati”. cum se mentioneaza in motto. De la inceput se contureaza doua entitati contrastante: „imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa” si oamenii locurilor, aparindu-si „saracia si nevoile si neamul”.