Stalpii societatii

Stâlpii societăţii este ultimul text de teatru în care Ibsen apelează la happy-end. E o piesă într-adevăr nouă şi serioasă pentru vremea ei – pentru faptul că e una dintre primele care aduce în teatru lumea burgheziei de afaceri şi cea dintâi în care Henrik Ibsen, renunţând la istorie, romantism, baladesc, restrânge spaţiul la câteva zile, o casă, şi neţărmuritul teren al trăirii umane.
Stâlpii societăţii e drama minciunii sociale, a imposturii în numele datoriei, a mecanismului distrugător al vieţii de provincie, care macină umanul în malaxorul convieţuirii. Această primă piesă realist-critică a lui Ibsen e o pledoarie pentru adevăr şi generozitate aşa cum doar marea dramaturgie poate fi. Indiferent de când a fost scrisă şi montată.