Fii cuminte Cristofor teatru de televiziune comedie de Aurel Baranga (1967)

Cristofor Bellea (Octavian Cotescu), in varsta de 45 de ani, compozitor al Simfoniei opus 84 in La bemol major pentru 3 orchestre simfonice reunite, opt coruri si doua tunuri, este casatorit cu Ema Bellea (Marcela Rusu). Casnicia lor contine o multime de automatisme.

Armonia cuplului fericit de alta data incepe sa fie erodata cu trecerea timpului, cu obisnuinta. Fiecaruia i se pare ca nu traieste, ca “vegeteaza”, ca “saptamana asta seamana cu cea dinainte”, ca “se simte obosit”, ca “a imbatranit prematur”, ca “totul e searbad”, ca celalalt e “absent”, “indiferent”, “absorbit exclusiv de preocuparile lui”. Cristofor, sotul “visator”, aspira la o aventura salvatoare si, profitand de cateva circumstante favorabile, pune la punct plecarea Emei din localitate.

Apoi profita si de plecarea la Craiova a prietenului sau, profesorul Valeriu Stambuliu si pune la cale intalnirea cu sotia acestuia, actrita Anca Stambuliu. Ea are 35 de ani “si tot farmecul lumii”, dar seamana leit cu Ema. Ramasi singuri in casa, Cristofor i se destainuie si, in plin avant emotional, cerseste un sarut. “Fii cuminte, Cristofor!…” Avertismentul copilaresc, prezent si in titlu, nu isi face efectul. Cristofor nu aude apelul la intelepciune, nu vrea sau nu stie sa fie cuminte.

El este un aventurier in dragoste, asemanandu-se cu Cristofor Columb. “Fii cuminte, Cristofor!” atrage atentia asupra consecintelor nebanuite ale egoismului sau ale actelor de independenta anarhica. Dupa ceva vreme petrecuta impreuna cu Anca in care nu s-a intamplat nimic serios intre cei doi, Cristofor gaseste o scrisoare de adio, a carui destinatar a fost Ema. Ulterior se dovedeste ca a fost un manuscris uitat pe masa, o traducere din Flaubert.

Anca ii atrage atentia lui Cristofor asupra unui lucru important: casatoria nu e un cadril. Cadrilul este un dans de societate, fermecator, dar iluzia lui dureaza o clipa. Dupa placuta schimbare a partenerelor, urmeaza “tout le monde en place”, fiecare la locul sau. Si vraja se destrama, cum spune Anca: “Vraja e facuta ca sa se destrame”.

In scurtul timp petrecut impreuna, cei doi trec de la declaratii de dragoste, la o monotonie care este sparta de intoarcerea lui Valeriu si a Emei. Nimeni nu banuieste nimic. Finalul este neasteptat. Cand totul pare a fi intrat in normal, cand, in sfarsit, s-a facut liniste, Ema isi anunta hotararea de a pleca printr-o scrisoare: “E uneori atat de necesar sa fii, cel putin pentru o vreme, singura…” In fata singuratatii care ii ameninta existenta, el primeste un ultim avertisment pentru a-i potoli cinismul: “Fii cuminte, Cristofor…”

Comedie spumoasă, scrisă după regulile teatrului de bulevard, care dezbate, cu umor și ironie, o temă mereu actuală: (ne)fericirea conjugală;