aproape toate filmele ma enerveaza, dar unele imi plac…cum ar fi acesta, pe care l-am vazut pe vremuri si mi-a facut atunci o impresie puternica de ceva tare insa nelamurit, intre timp am devenit ateu si acea senzatie s-a dovedit a fi una primitva fara nicio legatura cu credinta, era dorinta instinctuala a tuturor barbatilor de a fi curajosi, de a fi eroi …esenta filmului este idealista, o mica pacaleala din vorbe, ca atunci cand cineva zice „nu e lumea e asa (nasoala), noi am facut-o asa”, aici greseste, desigur, noi suntem asa pentru ca lumea ne-a facut asa, lumea (mersul vietii) e mai tare decat noi, nu putem face noi lumea ci lumea pe noi…e o treaba fina de tetrapiloctomie, in sfarsit, ziceam doar asa, insa acest idealism este spulberat realistic inspre final, in care se alege prafu de tot, si ce mai ziceam …ah, ca e un film misto, am zis ?…este, da, lua-ar dracu sa-l ia, este misto.
