recunosc, cand eram mic visam sa fiu precum Steve McQueen …avea el ceva, o atitudine anume, un calm rational aproape rece, ce cumva dadea o senzatia de siguranta, eu fiind un gagiu mai emotiv si agitat de fel, cam zdruncinat la cap, asa ca am incercat sa-i imit stilul, dar asta nu se putea decat cateva minute, in imprejaruri reale de viata firea mea agitata iesea iar la iveala, nu pricepam de ce nu reusesc….intre timp am aflat, nu-mi foloseste la nimic decat ca ma linisteste …si nici nu ma mai uit la filme, decat le plasez sa-i zapacesc pe altii de cap
si un rezumat pentru copii: acest film ne invata ca e mai bine sa fi baiat rau dar bun, decat sa fi baiat bun dar rau.
