Șarpele monetar

Despre Tudor Popescu se spunea ca ultima comedie predată teatrelor era întotdeauna… penultima. Scria cu stiloul, furios pe dictatură, impostură şi prostie. Descoperea rapid anomalia criticabilă, dereglarea morală, contravenţia etică exponenţială, cusurul, viciul înscris pe ordinea de zi a clipei, în perioada de disoluţie a socialismului victorios în cuvinte, ştia cum să treacă de cenzură, cu minime și viclene concesii. Demasca boem şi bonom, dar crunt. Era un sentimental, un romantic incorijibil. Nimic negru în comedii. Mereu incisiv, cum îi stă bine comediografului galonat. Scria, cu predilecţie, întins în pat, cu perna la spate, pe o tăblie de lemn.

Şarpele monetar i s-a publicat, dar nu s-a permis reprezentarea piesei. Teatrul Radiofonic și Mihai Lungeanu au recuperat textul.