Șarpele monetar

Despre Tudor Popescu se spunea ca ultima comedie predată teatrelor era întotdeauna… penultima. Scria cu stiloul, furios pe dictatură, impostură și prostie. Descoperea rapid anomalia criticabilă, dereglarea morală, contravenția etică exponențială, cusurul, viciul înscris pe ordinea de zi a clipei, în perioada de disoluție a socialismului victorios în cuvinte, știa cum să treacă de cenzură, cu minime și viclene concesii. Demasca boem și bonom, dar crunt. Era un sentimental, un romantic incorijibil. Nimic negru în comedii. Mereu incisiv, cum îi stă bine comediografului galonat. Scria, cu predilecție, întins în pat, cu perna la spate, pe o tăblie de lemn.

Șarpele monetar i s-a publicat, dar nu s-a permis reprezentarea piesei. Teatrul Radiofonic și Mihai Lungeanu au recuperat textul.