Procesul lui Caragiale dupa acuzatia de plagiat a nuvelei Napasta

O nedreptate morala si literara adusa lui Ion Luca Caragiale, după apariția nuvelei Năpasta, fiind acuzat de plagiat, a fost restituită literaturii românesti intr-o zi de vara la teatrul mare.

O emisiune de cultura generala biografica.

În 1902, I.L. Caragiale l-a dat în judecată pe publicistul C.Al. Ionescu (Caion) care l-a acuzat în mai multe rânduri, în public, că ar fi plagiat nuvela „Năpasta“. În urma procesului, la care Caragiale a fost reprezentat de Barbu Delavrancea, scârbit de turnura lucrurilor, nenea Iancu pleacă definitiv din ţară.

Ion Luca Caragiale a părăsit România în 1904, la doi ani după ce s-a aflat în centrul unui scandal de plagiat care a făcut obiectul unui proces celebru de calomnie, printre primele cu care s-au confruntat instanţele româneşti. „Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile cari conduc viaţa publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu! M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul vieţii demne de compătimit“. Aşa îi scria Ion Luca Caragiale prietenului său Alexandru Vlahuţă, de la Berlin, oraşul în care dramaturgul se autoexilase, scârbit de cele pătimite în ţara sa.