Porto Franco

O dulce trista melancolie ma cuprinde revazand acest film, facut anume pentru invinsii sortii, pentru ratati, de parca eu insumi as fi trait acele vremuri, desigur ca daca le-as fi trait nu mi s-ar fi parut atat de captivante, pentru ca trecutul, oricat de cenusiu, e mereu mai frumos decat prezentul….Sulina, un vechi port grecesc la Dunare unde aceleasi visuri eterne ii tulbura pe oamenii locului….

„Ecranizare după romanul „Europolis”, scris de Jean Bart (Eugen Botez) şi publicat în anul 1933.
Porto-Franco adaptare după „Europolis” a devenit un pamfelt conjuctural la adresa mitului prosperităţii americane, cu lamentabile scăpări caragialeşti în care „mitici” în haine negre şi cu melon puneau ţara la cale sub soarele torid al Sulinei. Indispunea şi teatralismul jocului actoricesc, fără preocupare pentru psihologii şi drame umane, acutizând nefirescul unor personaje lansate într-o neântreruptă trăncăneală”.-  Tudor Caranfil,

Porto Franco (1961)