Părinții teribili

Audio
1.920 de ascultări adăugat 29 ian. 2022 de Anna

Despre

Spectacolul „Părinții teribili” amestecă elemente de tragedie și farsă. Cocteau a spus că dorește să scrie în maniera unui teatru popular („un pièce de boulevard”) – dar și să-l transforme într-un portret al unui astfel de teatru. Prima interpretare a avut loc la 14 noiembrie 1938.

Director de producție: Viorel Suciu

Scenografia TV: Ruxandra Bârsan

Sunet: Traian Banu, Ștefan Gheorghiu

Director de imagine: Beatrice Drugă

Biografie Jean Cocteau

Jean Cocteau s-a născut în 1889, într-o familie de clasă mijlocie care locuia într-un mic sat lângă Paris. Tatăl său a fost avocat, dar și un mare iubitor al artelor, ca majoritatea membrilor familiei. S-a sinucis când Cocteau avea doar zece ani și a schimbat, se pare, pentru totdeauna  viața fiului său.

Cocteau s-a plictisit teribil în școală, pe care a absolvit-o cu greu, după ce a dat examenul final de mai multe ori. Se simțea mult mai atras de poezie și desen. Educația și-a făcut-o în locuri mai puțin convenționale: cafenele, teatre, saloane și galerii de artă. La 19 ani a publicat primul volum de poezie – „Lampa lui Aladin”.

Cocteau era produsul perioadei imediat următoare Primului Război Mondial, perioadă a gustului artistic rafinat, lipsită de tulburări politice.

Adevărata incursiune în lumea teatrului a început când a intrat în contact cu trupa Ballets Russes, atunci sub conducerea lui Serghei Diaghilev. Când Cocteau și-a exprimat dorința de a crea spectacole de balet, Diaghilev l-a provocat spunându-i „étonne-moi” (în franceză, „surprinde-mă”).

Această replică renumită se pare că l-a călăuzit atât în crearea spectacolelor sale, cum ar fi Parada (La Parade, 1917), pe muzica lui Erik Satie, și Boul pe acoperiș (Le Boeuf sur le toit, 1920), pe muzica lui Darius Milhaud, cât și în celelalte opere și este uneori citată în piesele și filmele sale.

În timpul Primului Război Mondial, Cocteau a fost șofer de ambulanță pe frontul belgian. Lucrurile văzute aici le va folosi mai târziu în romanul Thomas impostorul (Thomas l’imposteur, 1923). S-a împrietenit cu aviatorul Roland Garros și i-a dedicat primele poeme inspirate de aviație, Capul Bunei Speranțe (Le Cap de Bonne-Espérance, 1919). Între anii 1916 și 1917, Cocteau a intrat în lumea artei moderne, care se năștea la Paris, în cartierul boem Montparnasse, a cunoscut pictori ca Pablo Picasso și Amedeo Modigliani și scriitori ca Max Jacob și Guillaume Apollinaire.

La puțin timp după război, Max Jacob i-a făcut cunoștință lui Cocteau cu viitorul poet și romancier Raymond Radiguet. În vârstă de 16 ani, Radiguet, un tânăr genial, pleda pentru simplitatea și claritatea clasică, niște calități care aveau să devină caracteristice operei lui Cocteau. Exemplul lui Radiguet a contat foarte mult pentru Cocteau. Când Radiguet a murit în 1923, la 21 de ani, bărbatul mai în vârstă s-a simțit văduvit de o prietenie care se bazase pe un schimb constant de idei, încurajări și entuziasm.

Dependența de opiu, provocată de durerea morții lui Radiguet, a necesitat o perioadă de vindecare. Jacques Maritain, filozof francez tomist, l-a vizitat pentru prima dată pe Cocteau în sanatoriu. Prin Maritain, Cocteau a revenit o perioadă scurtă la religie. Aceste experiențe complexe au dus la o nouă perioadă în viața lui, când a produs câteva dintre cele mai importante lucrări.

În ianuarie 1938, Cocteau a vrut să se concentreze pe scrierea unei noi piese și a plecat din Paris spre Montargis, însoțit de Jean Marais. O perioadă concentrată de muncă a dus la finalizarea textului până la sfârșitul lunii februarie. Titlul său era atunci „La Roulotte ou la maison dans la lune”, referindu-se la modul de viață neglijent al anumitor personaje și la atitudinea nerealistă a celorlalți. Cocteau a intenționat cele cinci roluri pentru actorii specifici: Yvonne de Bray, Madeleine Ozeray, Gabrielle Dorziat, Louis Jouvet și Jean Marais (și primele două dintre acestea le-au împrumutat primele nume personajelor).

(Sursa: historia.ro)

Fișa artistică

Distribuția
Carmen Stănescu, Adela Mărculescu, Damian Crâșmaru, Tatiana Constantin, Mircea Anca
Scenografia
Constantin Russu/ Costume: Mona Massaci/ Ilustrația muzicală: Alexandru Preda
Montajul
Constantin Marciuc, Daniel Niță
Regia de montaj
Emilia Andreescu
Vezi toate ›