Oliver Cromwell ~ Ucigasul de regi

Oliver  Cromwell (25.04.1599 , Huntingdon, Huntlngdonshire, Anglia – 3.09.1658, Londra).  Soldat și om de stat englez care a condus forțele parlamentare în timpul războaielor civile engleze; Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei între 1653 și 1658, în timpul Commonwealthului republican. Ca general angajat în Războiul Civil Englez de partea forțelor parlamentare, împotriva regelui Carol I, Cromwell a contribuit la prăbușirea monarhiei Casei Stuart și, ca Lord Protector, a ridicat țara din starea de decădere în care se afla de la moartea reginei Elisabeta I la rangul de mare putere europeană.

Om cu mari calități și cu un caracter puternic, Cromwell a fost unul dintre cei mai remarcabili conducători din istoria europeană modernă, căci, deși era calvinist convins, credea profund în valoarea toleranței religioase. Totodată, victoriile lui Cromwell din țară și de peste hotare au contribuit la răspândirea și consolidarea gândirii puritane, atât în Marea Britanie cât și în America de Nord, gândire care a exercitat o mare înrâurire asupra vieții politice și sociale până în epoca actuală.

Cromwell era unicul fiu al lui Robert Cromwell și al Elisabetei Steward. Tatăl său fusese membru al unuia dintre parlamentele reginei Elisabeta și, ca nobil și judecător de pace, participa activ la administrarea problemelor din Huntington, în estul țării. Robert Cromwell a murit când fiul său avea 18 ani, dar văduva lui a atins vârsta de 89 de ani.

Oliver a mers la școala din localitate, apoi, timp de un an, la colegiul Sidney Sussex din Cambridge. După moartea tatălui său a plecat de la Cambridge ca să aibă grijă de mama și de surorile sale, dar se pare că a studiat o vreme la Lincoln’s Inn, la Londra, unde gentlemanii de țară erau inițiați în domeniul dreptului. În august 1620 s-a căsătorit cu Elizabeth, fiica lui Sir James Bourchier, comerciant în Londra. Cu ea a avut cinci fii și patru fiice.

După tată, Cromwell se trăgea indirect din șeful de cabinet al lui Henric VIII, Thomas Cromwell, care îi sprijinise pe străbunicul și pe bunicul lui Oliver să dobândească întinse foste domenii monahale în Huntingdon și în Fenland. Oliver era cel mai mare fiu supraviețuitor al celui mai tânăr fiu al unui cavaler; a moștenit o proprietate modestă, dar a fost crescut în preajma bunicului său, care era însărcinat cu organizarea petrecerilor de vânătoare ale regelui. Educația primită avea să-i insufle un puternic protestantism evanghelic și un sentiment intens al prezenței providențiale a lui Dumnezeu în treburile omenești.

La începutul căsătoriei, Cromwell, ca și tatăl său, era profund conștient de responsabilitățile sale față de semeni și se ocupa foarte atent de problemele din Fenland, dar era totodată în prada unor frământări spirituale și psihice care-i tulburau mintea și-i zdruncinau sănătatea. Se pare că experiența convertirii s-a produs abia în preajma vârstei de 30 de ani; mai târziu îi va descrie unui văr cum a reușit să iasă la lumină din întuneric. Totuși, nu putuse primi harul lui Dumnezeu fără să simtă un soi de „egoism, vanitate și răutate”. Se credea „mai-marele păcătoșilor” până când a înțeles că era de fapt unul dintre aleșii lui Dumnezeu. (Sursa: istorii regasite)