Oliver Cromwell ~ Ucigasul de regi documentar subtitrat în română ~

Oliver  Cromwell (25.04.1599 , Huntingdon, Huntlngdonshire, Anglia – 3.09.1658, Londra).  Soldat şi om de stat englez care a condus forţele parlamentare în timpul războaielor civile engleze; Lord Protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei între 1653 şi 1658, în timpul Commonwealthului republican. Ca general angajat în Războiul Civil Englez de partea forţelor parlamentare, împotriva regelui Carol I, Cromwell a contribuit la prăbuşirea monarhiei Casei Stuart şi, ca Lord Protector, a ridicat ţara din starea de decădere în care se afla de la moartea reginei Elisabeta I la rangul de mare putere europeană.

Om cu mari calităţi şi cu un caracter puternic, Cromwell a fost unul dintre cei mai remarcabili conducători din istoria europeană modernă, căci, deşi era calvinist convins, credea profund în valoarea toleranţei religioase. Totodată, victoriile lui Cromwell din ţară şi de peste hotare au contribuit la răspândirea şi consolidarea gândirii puritane, atât în Marea Britanie cât şi în America de Nord, gândire care a exercitat o mare înrâurire asupra vieţii politice şi sociale până în epoca actuală.

Cromwell era unicul fiu al lui Robert Cromwell şi al Elisabetei Steward. Tatăl său fusese membru al unuia dintre parlamentele reginei Elisabeta şi, ca nobil şi judecător de pace, participa activ la administrarea problemelor din Huntington, în estul ţării. Robert Cromwell a murit când fiul său avea 18 ani, dar văduva lui a atins vârsta de 89 de ani.

Oliver a mers la şcoala din localitate, apoi, timp de un an, la colegiul Sidney Sussex din Cambridge. După moartea tatălui său a plecat de la Cambridge ca să aibă grijă de mama şi de surorile sale, dar se pare că a studiat o vreme la Lincoln’s Inn, la Londra, unde gentlemanii de ţară erau iniţiaţi în domeniul dreptului. În august 1620 s-a căsătorit cu Elizabeth, fiica lui Sir James Bourchier, comerciant în Londra. Cu ea a avut cinci fii şi patru fiice.

După tată, Cromwell se trăgea indirect din şeful de cabinet al lui Henric VIII, Thomas Cromwell, care îi sprijinise pe străbunicul şi pe bunicul lui Oliver să dobândească întinse foste domenii monahale în Huntingdon şi în Fenland. Oliver era cel mai mare fiu supravieţuitor al celui mai tânăr fiu al unui cavaler; a moştenit o proprietate modestă, dar a fost crescut în preajma bunicului său, care era însărcinat cu organizarea petrecerilor de vânătoare ale regelui. Educaţia primită avea să-i insufle un puternic protestantism evanghelic şi un sentiment intens al prezenţei providenţiale a lui Dumnezeu în treburile omeneşti.

La începutul căsătoriei, Cromwell, ca şi tatăl său, era profund conştient de responsabilităţile sale faţă de semeni şi se ocupa foarte atent de problemele din Fenland, dar era totodată în prada unor frământări spirituale şi psihice care-i tulburau mintea şi-i zdruncinau sănătatea. Se pare că experienţa convertirii s-a produs abia în preajma vârstei de 30 de ani; mai târziu îi va descrie unui văr cum a reuşit să iasă la lumină din întuneric. Totuşi, nu putuse primi harul lui Dumnezeu fără să simtă un soi de „egoism, vanitate şi răutate”. Se credea „mai-marele păcătoşilor” până când a înţeles că era de fapt unul dintre aleşii lui Dumnezeu. (Sursa: istorii regasite)

Sursa 2

https://segavid.com/embed-d1x5yhwix0wo.html