Nu mai vreau sa-mi faceti bine

Gheorghe Malarciuc s-a născut la 6 iunie 1934 în satul Bursuc raionul Camenca – prozator, dramaturg, scenarist, publicist. Studiază la Universitatea din Chișinău. După absolvire (1956) lucrează în calitate de secretar responsabil și redactor-șef la revista Scînteia leninistă, redactor la Comitetul de Radio și Televiziune din R.S.S.M., redactor-șef adjunct al secției scenarii la Studioul Moldova-film. Din 1970 Gheorghe Malarciuc era corespondent al săptămînalului „Literaturnaia gazeta”, unicul corespondent al publicațiilor moscovite angajat dintre publiciștii locali, pe cînd ceilalți erau trimiși de la centru. Acest statut îl evidenția printre colegii de breaslă.

Gheorghe Malarciuc este și un reputat dramaturg. În 1963 Teatrul Național îi prezintă comedia „Nu mai vreau să-mi faceți bine”, peste un an pe scena aceluiași teatru este montată „Eroica”. Gheorghe Malarciuc este autorul pieselor „Zile de foc, de apă și de pămînt” (1974), „Marsilieza” (1984), „Dragă consăteanule!” (1984), „Cel mai iubit”, montate atît la Chișinău, cît și la Bălți.

Este autorul scenariilor la filmele „Ultima noapte în rai” (1964), „Serghei Lazo” (1967), „Viscolul roșu” (1971). În 1980 semnează libretul la opera „Serghei Lazo”. Scrie mai multe cărți pentru copii, printre care „Din moși strămoși” (1959), „Copilul și luna” (1959), „Legende despre Lazo” (1971). Volumul publicistic „Scrisori din casa părintească” suportase cîteva ediții, fiind tradusă și în limba rusă, jucînd și rolul de pliant publicitar al Moldovei în deceniul al optulea.

Gheorghe Malarciuc era un apărător vehement al naturii și un inițiator al mișcării ecologiste din Republica Moldova, devenind pionierul și însuflețitorul cercului de entuziaști care militau pentru purificarea mediului înconjurător.

Gheorghe Malarciuc s-a stins din viață la 30 octombrie 1992 în Chișinău.