Mihail Sebastian și jurnalul său. Teatru radiofonic biografic Partea a 3-a

Neîmplinirile lui Mihail Sebastian par să fi început încă din vremea adolesecenței. Atunci când directorul liceului brăilean Bălcescu, situat pe bulevardul Cuza, omite deliberat să îi citească numele altminteri aflat la loc de frunte pe o listă de premianți. Motivul?

Numele din certificatul de naștere și din matricolă. Iosif Hechter. Eșecul inițierii sexuale, prima întâlnire cu viitorul mentor Nae Ionescu (președintele Comisiei de Bacalaureat) și a meandrelor ulterioare ale raporturilor dintre ei (Tatiana Niculescu insistă asupra deosebirilor structurale dintre cei doi, asupra poveștii prefeței cu cântec la De două mii de ani, asupra handicapului reprezentat de atitudinea tot mai apăsat pro-legionară a Profesorului), căutarea unui pseudonim, iar, ceva mai încolo, a altor două –Flaminius și Victor Mincu- și-au pus amprenta pe firea oricum hiper-sensibilă a scriitorului. Imposibilitatea găsirii unor adevărați prieteni, slalomul făcut în vederea menținerii în viață a celor nu tocmai consolidate cu Mircea Eliade și Camil Petrescu au amplificat apetitul spre singurătate al lui Iosif Hechter.

La toate acestea s-au adăugat atmosfera tot mai nesigură, mai inflamată a anilor ’30, insecuritatea vieții cotidiene, persecuțiile rasiale din ce în ce mai în creștere.