Măghiran voinicul

Plânsetul unui copil nou-născut se auzea dintr-o tufă de măghiran. O pasăre coțofană îi șoptește moșneagului venit cu treabă prin pădure, că acel zgomot nu e al ei, ci al unui copil.

Măghiran, creștea într-un an cât alții în șapte, și deveni un ditamai flăcăul. Își petrecea timpul dând ajutor părinților pe lângă casă, pleca la vânătoare, dar cu inima bună își ierta de cele mai multe ori vânatul.

O poveste fascinantă, ca orice poveste dragă mie.

Scenariu radiofonic de Anghel Trandafir.