Jocurile Daniei

Jocurile Daniei participa la schimbarea de paradigma ce a avut loc in proza romaneasca interbelica, verificand marile mutatii teoretizate de criticii epocii si de istoria literara: trecerea de la mediul rural la mediul citadin si de la problematica taranului la cea a intelectualului (Eugen Lovinescu), de la principiul „creatiei” (realism comportamental si descriptiv) la principiul „analizei” (Garabet Ibraileanu), de la romanul traditional la „noua structura” de inspiratie proustiana (Camil Petrescu), de la naratiunea „dorica” (narator impersonal) la cea „ionica” (narator subiectiv) (Nicolae Manolescu).