Frantuzitele

„Cu teatrul nu se câștigă parale. Arta nu este marfă de speculă. Idealul nu se poate pune amanet. Actorul dă vorbe multe pentru parale puține. Teatrul e un cadru bogat pentru tablouri adesea mediocre. Cel ce urcă pe scenă, se urcă în cer, unde ceasul mâncării nu bate niciodată.”

Matei Millo s-a născut în satul Stolniceni-Prăjescu, în apropiere de Pașcani, în Principatul Moldovei, se pare că în ziua de 25 noiembrie 1814 (Dim. R. Rosetti în Dicționarul Contimporanilor a notat anul 1813), „spune unul care a citit în dosul unei icoane de argint”, scria G. Călinescu. A fost primul fiu al spătarului Vasile Millo și al Zamfirei.

Era dintr-o familie bună, cum însuși a mărturisit mai târziu: „Părinții mei boieri de neam din moși strămoși | De a lor vechi tradiții erau foarte geloși, | Pe mine mă creșteau în cuibu de mătasă, | Ca primul născut eram stăpân în casă! | Vreau să mă facă nobil ștrengaraș, | Un tener netrebnic, în fine, un cuconaș | De multe ori tata zice părintește: | Ascultă, băiete, și te potolește, | Cu prea multă carte nu voi să te amețesc | Nu vezi cei pricopsiți că mai toți nebunesc?”

De tânăr le-a zis părinților că vrea să fie actor. La auzul acelei dorințe, tatăl lui ar fi spus revoltat: „Aftior? De râsul lumii?… Să faci familia de ruşine?… N-am bani pentru nebunia asta!”