Caldura mare

 

Termometrul spune la umbra 33o Celsius… Subt arsita soarelui, se opreste o birje, în strada Pacientei, la numarul 11 bis, catre orele trei dupa-amiaz’. Un domn se da jos din trasura si cu pas molesit se apropie de usa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Suna o data… nimic; de doua, de trei… iar nimic; se razima în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridica… În sfârsit, un fecior vine sa deschida.

 

În tot ce urmeaza persoanele toate pastreaza un calm imperturbabil, egal si plin de dignitate.

Domnul: Domnu-i acasa?

Feciorul: Da; dar mi-a poruncit sa spui, daca l-o cauta cineva, c-a plecat la tara.

D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.

F.: Nu pot, domnule.

D.: De ce?

F.: E încuiata odaia.

D.: Bate-i, sa deschida.

F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.

D.: Care va sa zica, a plecat?

F.: Nu, domnule, n-a plecat.

D.: Amice, esti… idiot!

F.: Ba nu, domnule.

D.: Zici ca nu-i acasa.

F.: Ba-i acasa, domnule.

D.: Apoi, nu zisesi c-a plecat?

F.: Nu, domnule, n-a plecat.

D.: Atunci e acasa.

F.: Ba nu, da’ n-a plecat la tara, a iesit asa.

D.: Unde?

F.: În oras.

D.: Unde!?

F.: În Bucuresti.

D.: Atunci sa-i spui c-am venit eu.

F.: Cum va cheama pe dv.?

D.: Ce-ti pasa?

F.: Ca sa-i spui.

D.: Ce sa-i spui? de unde stii ce sa-i spui, daca nu ti-am spus ce sa-i spui? Stai, întâi sa-ti spui; nu te repezi… Sa-i spui când s-o-ntoarce ca l-a cautat…

F.: Cine?

D.: Eu.

F.: Numele dv.?

D.: Destul atâta! ma cunoaste dumnealui… suntem prieteni…

F.: Bine, domnule.

D.: Ai înteles?

F.: Am înteles.

D.: A!… Spune-i ca sa ne-ntâlnim negresit.

F.: Unde?

D.: Stie dumnealui… Da’ sa vie neaparat.

F.: Când?

D.: Când o putea.

F.: Prea bine.

D.: Ai înteles?

F.: Am înteles.

D.: A!… si daca vede pe amicul nostru…

F.: Care amic?

D.: Stie dumnealui!… sa-i spuie ca nu s-a putut reusi cu afacerea stiuta nimic, fiinca am vorbit cu persoana… Nu uita!

F.: Se poate sa uit?

D.: …si zice ca acuma e prea târziu, daca n-a venit la vreme; caci daca venea macar cu câteva zile înainte, alta vorba!… poate ca s-ar fi putut… Tine minte!

F.: Tiu, domnule…

D.: … deoarece nu plecase înca matusa persoanei care s-a dus pentru ca sa dea arvuna tutorelui minorilor, si el nu aflase înca, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca si terminata, daca mai avea rabdare pâna luni seara, când trebuie neaparat sa se-ntoarca avocatul, fiinca s-a dus cu o hotarnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le stie dumnealui… Asa sa-i spui.

F.: Bine, domnule.

 

Domnul pleaca… Feciorul da sa-nchiza… Domnul se-ntoarce.

D.: A!… stii ce? nu-i spune nimic, fiinca poate nu tii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseara sa-i spui… La câte vine d. Costica seara la masa?

F.: Care d. Costica?

D.: Stapânu-tau.

F.: Care stapân, domnule?

D.: Al tau… d. Costica.

F.: Pe stapânu-meu nu-l cheama d. Costica; e propitar…

D.: Ei! si daca-i propitar?

F.: Îl cheama d. Popescu.

D.: Si mai cum?

F.: Cum, mai cum ?

D.: Fireste… Popescu, propitar… bine… si mai cum?

F.: Nu pot sa stiu.

D.: Nu-l cheama Costica Popescu?

F.: Nu.

D.: Nu se poate.

F.: Ba da, domnule.

D.: Apoi vezi?

F.: Ce sa vaz?

D.: Îl cheama Costica?

F.: Ba, Mitica.

D.: Mitica?… peste poate!… Ce strada e aici?

F.: Numarul 11 bis…

D.: Nu e vorba de 11 bis.

F.: A zis domnul ca nu vrea sa puie 13, ca e fatal.

D.: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de strada. Ce strada e asta?

F.: Strada Pacientii…

D.: Strada Pacientii?… imposibil!

F.: Nu, domnule, e strada Pacientii.

D.: Atunci, nu e asta.

F.: Ba-i asta.

F.: Nu.

F.: Ba da.

D.: Eu caut din contra strada Sapientii, 11 bis, strada Sapientii, d. Costica Popescu.

F.: Asa?

D.: Asa.

F.: Atunci, nu e aici.

D.: Foarte bine.

 

Domnul pleaca si merge la birje. Birjarul doarme pe capra. Caii dorm la oiste.

Domnul: Haide, birjar!

Birjarul: Nu slobod… este mustiriu, mo roc…

D.: Care mustiriu?

B.: Nu stii la mine, mo roc…

D.: De unde l-ai luat?

B.: Ghe acolo, mo roc.

D.: Apoi, nu sunt eu?

B.: Ie! la domnu este, mo roc.

 

Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se desteapta si pornesc. Domnul se ridica-n picioare, la ceafa birjarului.

D.: Asculta-ma; stii dumneata unde e strada Pacientii?

B.: Ala nu stii, mo roc.

O baba trece. Domnul opreste birja.

Domnul: Ma rog, jupâneasa, stii dumneata unde e strada Pacientii?

Baba: Asta e, maiculita.

D.: Ei, as!… Teribil de ramolita!… Mâna-nainte, birjar !

 

Birja porneste. Domnul face semn sa opreasca la o bacanioara în colt, unde pe prag motaie la umbra un baiat cu sortul verde.

Domnul: Tânarule, ce strada e asta?

Baiatul: Strada Pacientii…

D.: Esti un prost!… înainte, birjar!

 

Birja merge înca o bucata buna… Un sergent de strada sta pe o banca la poarta unei curti mari. S-a descaltat de cizme, sa-si mai racoreasca picioarele. Domnul face semn; birja opreste.

Domnul: Sergent!

Sergentul: Ordonati!

D.: Ma rog, nu stii dumneata unde e strada Pacientii?

S.: Chiar asta e.

D.: Imposibil.

S.: Da, domnule, asta e.

D.: …la d. Popescu, numarul 11 bis…

S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stânga, niste case galbene-n curte, cu marchiza…

D.: A !… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!