Metoda Frisco

 

Metoda Frisco are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o amunită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul consevatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului.

 

Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei patru băieţi din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe şi dificile şi de a le rezolva pe căi simple şi eficiente. Ea are la bază brainstorming-ul regizat şi solicită din partea elevilor/studenţilor capacităţi empatice, spirit critic, puând accent pe stimularea gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii.

 

Etapele metodei Frisco:

 

1. Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii/studenţii sesizează o situaţie-problemă şi o propun spre analiză;

2. Etapa organizării colectivului: se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le va interpreta. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă.
3. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta.

 

Cel care este conservator are rolul de a aprecia meritele soluţiilor vechi, pronunţându-se pentru menţinerea lor, fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătăţiri.

 

Exuberantul priveşte către viitor şi emite idei aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând astfel un cadru imaginativ-creativ, inovator şi stimulându-i şi pe ceilalţi participanţi să privească astfel lucrurile. Se bazează pe un fenomen de contagiune.

 

Pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile şi soluţiile iniţiale propuse. El relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri.

 

Optimistul luminează umbra lăsată de pesimist, îmbărbătând participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă şi realizabilă. El găseşte fundamentări realiste şi posibilităţile de realizare a soluţiilor propuse de către exuberant., stimulând participanţii să gândească pozitiv.

 

4. Etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării asupra soluţiilor găsite.

În această etapă, au loc sistemazizarea ideilor principale şi formularea concluziilor cu privire la modul de soluţionare a problemei iniţiale.
Metoda Frisco este asemănătoare „Pălăriilor gânditoare” atât din punct de vedere al
desfăşurării, cât şi în ceea ce priveşte avantajele şi limtele.