Femeile savante

„Doi tineri, Henriette și Clitandre, sunt îndrăgostiți, dar pentru a se căsători trebuie să depășească un obstacol: atitudinea familiei Henriette. Tatăl și unchiul ei sensibil sunt în favoarea căsătoriei; dar, din păcate, tatăl ei se află sub degetul mic al soției sale, Philaminte, susținută de mătușa și sora lui Henriette, își dorește să se căsătorească cu Trissotin, o poetă „savantă” și mediocră, cu aspirații înalte, care are aceste trei femei complet în mână. Pentru aceste trei doamne sunt „învățate”; obsesia lor în viață este învățarea și cultura de cel mai pretențios, iar Trissotin este protejatul lor special și amenajarea salonului lor literar.”

Biografie Dina Cocea

Dina Cocea, actriță, scriitoare, pedagog, unul dintre inițiatorii modernizării teatrului românesc. Maria Constantina (Dina) Cocea s-a născut la 27 noiembrie 1912,la București.Fiica pamfletarului N. D. Cocea și a Floricăi Mille, a petrecut câțiva ani împreună cu bunicul său, important ziarist, nuvelist, poet și avocat. „Am avut marele noroc de a mă naște și de a trăi primii ani ai copilăriei și ai adolescenței alături de niște oameni excepționali.

Unul dintre ei a fost bunicul meu, Constantin Mille… Celebru scriitor și mare personalitate a protipendadei bucureștene de la sfârșitul veacului XIX și începutul veacului XX. Iar celălalt a fost tatăl meu, N. D. Cocea…”.

La Paris a studiat la un pension catolic apoi a urmat cursuri de actorie, sub înrâurirea mătușii ei, Alice Cocea.A debutat mai întâi la Paris, în 1934, apoi în România, pe scenă la Teatrul Comedia din București, cu rolul dansatoarei „Yvette” din piesa Adevăratul Iacob, în 1935, alături de George Timică, și pe ecran cu O noapte de pomină, în 1939.

A mai jucat, în cei 70 de ani de activitate, în alte 10 filme ca Neamul Șoimăreștilor (1964), Ciprian Porumbescu (1972), Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1974), Iancu Jianu haiducul (1980) sau Atac în bibliotecă (1992) și în peste 100 de spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune.

A jucat impecabil, împreună cu nume sonore ale teatrului și filmului românesc, precum Toni Bulandra, George Vraca, Fory Etterle, Jules Cazaban, Lia Șahighian, George Calboreanu, Gheorghe Storin, Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Grigore Vasiliu Birlic, Septimiu Sever, Aura Buzescu, Ștefan Ciubotărașu, Emil Botta, Geo Barton, Ion Finteșteanu, Gyorgy Kovacs etc.Director la Teatrul Nostru, în 1941 – 1949, companie pe care a creat-o împreună cu Fory Etterle, P. Nove și Eugenia Zaharia, pentru care a elaborat un repertoriu de cea mai înaltă calitate, la care au colaborat cei mai mari actori ai scenei românești de atunci.

„Se jucau clasici și moderni, străini și români: de la Tartuffe al lui Molière, la Patima de sub ulmi a lui O’Neill sau Discipolul diavolului al lui Shaw; de la Canalia lui N. D. Cocea, la Rețeta fericirii a lui Mircea Ștefănescu sau Idolul și Ion Anapoda al lui Victor Ion Popa” (Dina Cocea). Chiar și în vremurile tulburi ale comunismului „nu se temea să fie deosebită de toți ceilalți și splendid îmbrăcată, în acei ani cu haine ponosite și lodenuri cenușii. Nu se temea să fie frumoasă, pentru că era actriță și considera că acest lucru onorează arta și pe spectatori.” (Ileana Berlogea).

Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestări organizate de ONU și UNESCO, iar între 1979-1989 a fost președinte al Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale. Dina Cocea a avut și o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind numeroase articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și străină.

A fost decan al Facultății de Teatru din București, în 1952 – 1962, și președintă a Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (A.T.M.), în 1979 – 1989. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de O.N.U. și U.N.E.S.C.O. Pedagog de o înaltă ținută, o inițiatoare curajoasă pentru modernizarea teatrului, Dina Cocea a încurajat tinere talente și le-a sprijinit apoi în carieră.

Printre succesele ei se numără artiști precum Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Dumitru Dinulescu, Gheorghe Dinică sau Marin Moraru.Personalitate culturală cu lecturi vaste, bine asimilate, a fost și o scriitoare de succes, publicând mai multe articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate din țară și străinătate. A fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul „Bellu”. „Dina Cocea rămâne logodnica teatrului românesc…A reprezentat esența creației artei actorului. Am apreciat și apreciez coloana vertebrală morală a Dinei Cocea, ființa sublimă, femeie cu F mare” (Ion Toboșaru).

A fost distinsă, de-a lungul carierei sale, cu numeroase premii și titluri, precum cel de Artist Emerit. În 2001 i-a fost acordat titlul de societar de onoare al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, iar la 30 ianuarie 2003 i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC). De asemenea, actriței Dina Cocea i-a fost conferit, la 29 noiembrie 2002, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.