Familia Chiț-Chiț

o poveste veche pentru copii de pe vremea cand se credea ca soarecii au si ei o viata de familie, au vise, ambitii si temeri…..apropos, se pare ca unul dinre stramosii omului a fost un mamifer micut ce traia acum vreo 80 de milioan de ani, semana cu soarecii de azi iar evolutia sa a fost posibila datorita extinctiei dinozaurilor….alaturi de care nu ar fi avut nicio sansa sa devina om

In aceasta poveste radiofonica regăsim dulcea si suava vîrstă a copilăriei. Ne întîlnim cu un microunivers, în care copilul şi relaţiile lui cu lumea sînt cuprinse într-un singur episod: scriitorul ascultă parcă bătăile inimii copilului „vizavi” de familia şoriceilor chiţ-chiţ, dulăul cel bătrîn, piţigoiul captiv, iepuraşii zvăpăiaţi etc… etc… Fabula devine apropiată, nu di­dactic de la o lecţie, ci vie, expresivă, foarte ades cu o undă de duioşie discretă cerînd — aproape, aproape — lacrima, dar invitînd în finalul optimist la acel zîmbet cuceritor care sade atît de bine copilului.