Duiliu Zamfirescu

A fost fiul lui Lascăr şi Sultana Zamfirescu.

În anul 1890 s-a căsătorit cu Henriette Allievi, fiica unui bancher şi senator italian. Cuplul a avut trei copii: Enrichetta Eleonora Eliza Felicita (n. 1890), Alexandru Antonio Lascăr Cezare (n. 1892) şi pe Lascăr Antonio Liviu.
În anul 1877 a debutat în publicaţia „Ghimpele”. În 1880 a obţinut licenţa în Drept, iar în toamna aceluiaşi an a fost numit supleant de ocol la Judecătoria Hârşova. În februarie 1881 a fost numit procuror la Târgovişte, dar în scurt timp a demisionat, din cauza unor neînţelegeri cu ministrul de Justiţie.

Este cunoscut în zilele noastre mai ales prin intermediul romanelor sale „Viaţa la ţară” şi „Tănase Scatiu” (1907).

A murit la 3 iunie 1922 la Agapia, în urma unei afecţiuni hepatice. A fost înmormântat la Focşani.