Divina Comedie. Infernul

„Infernul în traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie şi tradiţie literară ce pot fi trezite de textul dantesc în memoria culturală a cititorului, punând în dialog originalul cu limba «nouă» care îl găzduieşte. Versiunea de faţă ne arată, în felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne aminteşte Irina Papahagi), adică o operaţiune hermeneutică, de interpretare, care stabileşte o «relaţie vie» între original şi textul «nou».

Aceasta poate reda viaţa – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificaţii latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potenţialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forţele vitale ce garantează «supravieţuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor.“