Dincolo de nisipuri (1974) online – film romanesc

nu te-ai apucat de scris, nestiind ca scrisul se scrie singur, uite, Fanus a simtit asta si fara sa faca vreo mare literatura, a scris „Ingerul a strigat”, care inger, ce-a strigat, nu se stie…toate acestea petrecandu-se dincolo de niste nispuri. Ca si multi alti scriitori geniali de duzina, Fanus Neagu a auzit povesti stranii ce-i fac pe oameni sa se teama de viata, si a citit mult incercand sa descifreze mecanismul tehnic al scrisului pentru ca mai apoi sa-l imite,  si asa puteai s-o fi facut si tu…nu ma cert cu mine insumi,  vorbeam cu tine …dincolo de …toate, ce s-o ascunde oare ? …ei, nu, nu te teme, n-ai sa afli acum, poate niciodata, sigur niciodata.

Filmul a  fost interzis formal de Nicolae Ceausescu,  care, privindu-l, a zis: „Ce-i cu rahatul asta ?” ….da, si n-a zis nimeni…e rahat de-al nostru, tovarase presedinte, de care naiba sa facem ?!

Distributia:
Dan Nuțu — Nicolae/ Ion Mohreanu
George Constantin — Nae Caramet
Mircea Albulescu — Che Andrei
Emil Botta — prințul Ipsilanti
Gina Patrichi — Vetina
Violeta Andrei — Bișca
Vasile Nițulescu — Pavel Berechet
Gheorghe Dinică — maiorul Ionescu
Ernest Maftei — Titi Șorici
Constantin Rauțchi — Petrea Dună
Ștefan Mihăilescu-Brăila — Gheorghe Jinga
Ștefan Radof — Magaie
Alexandru Herescu — Neicu Jinga „Îngerul”
Elena Racinede — Tița
Ileana Gurgulescu — Bocu, servitoarea Vetinei
Mitică Popescu — Romniceanu
Ovidiu Schumacher — Zigu Doancă, fiul vechilului
Ion Henter — vechilul Marin Doancă de pe moșia prințului
Florin Scărlătescu — prefectul
Andrei Codarcea
Horia Georgescu
Horia Ilieșu
Tudor Stavru — Trenu Anghelina
Vasile Popa
Geo Măicănescu
Cornel Gârbea — chestorul (necreditat)

„Acțiunea romanului „Ingerul a strigat” se întinde pe parcursul a două decenii (din anii 1930 până în 1954) și urmărește destinul unei colectivități rurale, care a fost dislocată din vatra sa originară din câmpia Brăilei și a devenit victima vicisitudinilor istoriei. Povestea începe la mijlocul anilor 1930 odată cu strămutarea în Dobrogea a treisprezece familii de țărani din satul dunărean Plătărăști ca urmare a intenției unui moșier de a construi un aerodrom pe pământurile lor. Autorul descrie apoi drama acestor „strămutați” în anii celui de-al Doilea Război Mondial și ai instaurării regimului comunist în România, prezentând sfârșitul unei lumi vechi, ce coincide cu geneza unei lumi noi.

Prințul Alexandru Șuțu poreclit „Buric”, descendent al familiei princiare fanariote, se logodește într-o stațiune de iarnă din Elveția cu prințesa Ana Știrbei în ziua Anului Nou 1934 și, după ce comandă, la rugămintea logodnicei sale, două avioane din Anglia, telegrafiază să se construiască un aerodrom în apropierea conacului său din satul Plătărăști, aflat în câmpia Brăilei. Prin urmare, cele treisprezece familii de țărani împroprietărite în urma Reformei agrare din 1921 cu patruzeci de pogoane de pământ la hotarul moșiei prințului Șuțu sunt convinse, prin șiretenia administratorului Marin Doancă, să accepte un schimb de terenuri în Dobrogea. Ispitiți de promisiunea că vor avea mai mult pământ, țăranii pornesc către moșia Agulești de peste Dunăre, dar nu reușesc să ajungă toți la destinație.Pe traseul urmat de ei au loc mai multe spargeri, iar strămutații sunt reținuți de jandarmi. Unul dintre țărani, Neculai Mohreanu, este arestat deoarece nu-și poate justifica absențele nocturne și apoi este împușcat de o santinelă când încerca să evadeze pentru a se alătura convoiului, în timp ce copilul lui, Ion, rămas orfan, fuge din căruță și se îndreaptă singur către Brăila.

Trec mai mult de șase ani de la acele evenimente, timp în care începuse cel de-al Doilea Război Mondial. După ce umblase prin aproape țara cu circul lui Enache Pasalac din Râmnicu Sărat, tânărul Ion Mohreanu ajunge în Dobrogea și îi reîntâlnește pe țăranii strămutați, aflând cu acest prilej că pământurile primite acolo erau de fapt niște sărături nepotrivite pentru agricultură și că cel vinovat pentru moartea tatălui său era vestitul hoț brăilean Țulea Fălcosu.  Se întoarce la Plătărăști, unde se angajează ca argat la Pavel Berechet, și reușește după un timp să dea de urma celui căutat, dar nu apucă să se răzbune deoarece Țulea Fălcosu moare în urma unui atac de cord la o cursă de cai de pe Hipodromul Băneasa.

După câțiva ani de hoinărire, Ion Mohreanu și Che Andrei ajung din nou la Plătărăști chiar în noaptea în care România a întors armele împotriva Germaniei și asistă la luptele româno-germane, la devastarea castelului prințului Șuțu și apoi la executarea de către soldații sovietici a unor militari germani, după care pleacă iarăși către Agulești. Trei ani mai târziu, în timpul secetei, Mohreanu se întoarce singur la Plătărăști, dar este nevoit să fugă după încheierea brutală a relației sale de dragoste cu Tița, fata chiaburului Gheorghe Jinga, și ajunge apoi în satul Lacoviște din Bărăgan ca argat în gospodăria lui Nae Caramet. Îmbogățit prin căsătoria cu fata unui cârciumar, Caramet visează să deschidă o fabrică de sifoane pe care să o vândă și apoi să-și cumpere un vapor, antrenându-i în acest plan nebunesc pe Mohreanu și pe Magaie (fratele vitreg al lui Che Andrei); afacerea eșuează însă după moartea lui Magaie. Ion plănuiește apoi cu Caramet și cu maiorul Ionescu să jefuiască gospodăria lui Gheorghe Jinga de argintăria prințului Șuțu, dar maiorul îi înșală pe amândoi după această lovitură

După un scurt stagiu la o fermă regală din Bărăgan, întrerupt de abdicarea regelui Mihai, Mohreanu se reîntâlnește cu Che Andrei la via de stat Plaiuri din ținutul Râmnicului, de unde pleacă, după opt luni, la Brăila pentru a lucra ca marinar pe un vas prăpădit care efectua transportul deținuților în deltă. Regimul politic comunist instaurat în România începuse arestarea adversarilor politici, iar țăranii înstăriți din Plătărăști (Gheorghe Jinga, Vetina, Gică Dună) fuseseră ridicați de acasă pe motiv că se opuneau transformării socialiste a agriculturii. Ion Mohreanu este acuzat că a înlesnit evadarea a zece deținuți și ajunge la închisoare.

Povestea se încheie în 1954 într-o colonie concentraționară din câmpia Dunării, populată cu țărani deportați din Banat, unde Mohreanu lucrează ca vânzător la o cârciumă. Ajuns la vârsta de 30 de ani, el se îmbracă mereu în negru și vrea să i se spună „Arizona”. Un membru al coloniei este arestat în urma unui denunț, iar Mohreanu este împușcat sub bănuiala că l-ar fi vândut.

Dincolo de nisipuri este un film românesc vechi online din 1974 regizat de Radu Gabrea. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Dan Nuțu, George Constantin și Mircea Albulescu. Filmul este o ecranizare a romanului Îngerul a strigat scris în anii 1961-1968 de Fănuș Neagu și publicat pentru prima oară în anul 1968. Premiera oficială a filmului a avut loc în februarie 1974