Nu, regret, dar nu pot face o poveste din viata mea, chiar daca mai toti oamenii cred ca viata lor e o poveste. Avem nevoie de ceva mai rar, ceva ce se intampla doar catorva dintre noi. Desi am fi inclinati sa ne dorim o asa viata „mai altfel”, eu propun sa zicem saru-mana ca nu ni s-a intamplat ce a patit Dara, o femeie sarboaica (care nu era deloc evreica) ce a fost dusa de vremuri tulburi de razboi si ura pe mana croatilor fascisti. E un film dramatic, cam nasol de privit si probabil destul de controversat, stiind ca istoria e infatisata mai mereu intr-un mod selectiv, si chiar excesiv de subiectiv. In mare, este o poveste destul de reala, asta e si infricosator, caci asa ceva se mai poate intampla inca…caci, se stie, oamenii nu se schimba niciodata, numai decorul e altul
